Într-o țară în care plata facturilor la utilități este pentru o bună parte a populației o povară, cutremurul de pe piața bursieră de la Tokyo a trecut mai degrabă nebăgată în seamă. Prețul pe "bursa" Pieței Centrale la legătura de pătrunjel e mai de interes pentru cei mai mulți dintre noi decât indicele Nikkei la acțiunile cotate pe piața bursieră asiatică.
Trăim, totuși, într-o societate globalizată, aşa că, într-o măsură mai mare sau mai mică, unda de șoc de la Tokyo s-a resimțit și se va resimți și în mediul de afaceri din România și, implicit, la nivelul întregii societăți.
Reculul de aproape 13 la sută al acțiunilor pe piața bursieră japoneză a fost comparat cu crahul bursier din 1987, tot într-o zi "neagră" de luni... Acum s-a vorbit mai degrabă de "frică", un factor mai degrabă irațional, care are efecte inclusiv în comportamentul investitorilor. Perspectivele unei scăderi economice în SUA, combinate cu misterioasa vânzare masivă de acțiuni la care a apelat miliardarul Warren Buffett, au fost, se pare, "motoarele" care au dus la creșterea bruscă a vânzărilor de acțiuni. Nu întâmplător au fost afectate inclusiv acțiunile companiilor din tehnologiile de avangardă, precum Inteligența Artificială, pe care au pariat mulți, dar care încă nu generează venituri pe măsura așteptărilor.
Dacă la asta adăugăm impactul Covid, al conflictelor care mocnesc și generează inclusiv polarizări economice globale, nu-i de mirare că, puse la un loc, toate acestea au avut efecte și pe burse.
În cursul zilei de marți, bursa din Tokyo a recuperat o mare parte din pierderea din ziua precedentă, dar unda de șoc încă se propagă. Piețele bursiere europene au avut și ele scăderi, chiar dacă nu la aceeași amplitudine. De exemplu, indicii Bursei de la București au înregistrat scăderi de peste 3 la sută la închiderea şedinţei de luni, dar marți tendința era de revenire pe creștere.
Dincolo de "cifre", rămâne, totuși un pregnant sentiment al incertitudinilor. Asta va însemna mai multă prudență, încetinirea unor investiții, tendința capitalului de a se "refugia" în zone mai sigure. Aversiunea la risc înseamnă creșterea costurilor de finanțare, scumpirea unor bunuri tranzacționabile sau servicii, scăderea consumului pe fondul neîncrederii în economie.
Să nu ne mire, așadar, dacă în tot acest "ecosistem", inclusiv legătura de pătrunjel ar deveni ceva mai mică. Pierzi, câștigi, deja servim globalizare pe pâine, iar bursa e marele circ.
