Poate ați fi tentați să credeți că atât de mare e nevoia țării să-și îngroașe rândurile slujbașilor care să-i apere nevoile și neamul, încât chiar s-au relaxat condițiile în care un tânăr, să zicem, ar putea îmbrăca uniforma și ar depune jurământ de credință față de patrie și popor. Nimic mai fals!
Doar aparent condițiile de recrutare a polițiștilor, jandarmilor sau a altor tipuri de militari s-au relaxat considerabil. S-a dus până hăt, la 45 de ani, limita de vârstă, nu mai contează dacă ești slab, gras, înalt sau bondoc, poți fi și destul de tatuat ori cu semne particulare, iar în ceea ce privește școala, nici aici nu mai trebuie să fii prea titrat pe la unele arme. Zece clase ca să fii soldat al Armatei Române, coloana ei vertebrală, sunt destule ca să încalți bocancii și să înveți de ordin. Pe ici, pe colo, nici examen nu se mai dă, o evaluare medicală și un dosar făcut după cerințe fiind suficiente.
Numai că drumul până la armata cea lungă nu e chiar așa de scurt. Proba de foc începe cu începutul, cum pot afla și așa destul de puținii candidați care îndrăznesc să-și mai încerce șansa. Să faci un dosar ca la carte, după cerințele ordinelor militare cărora instituțiile recrutoare li se supun nu e lucru ușor, iar de bariera asta nu trec mulți. Cu această ocazie, în fața perspectivei de a deveni ușor slujbaș al patriei, prea mulți află că a citi printre rânduri și a nu lăsa unele chestiuni la voia întâmplării devin, neoficial, probe eliminatorii.
Triajul dosarelor este unul mai acerb decât poate părea la prima vedere, adunarea unor documente nefiind suficientă pentru a fi considerat admisibil. Zeci de tineri din Galați au picat în ultima perioadă la diversele sesiuni de recrutare din structurile de siguranță și apărare pentru că nu au bifat sau au omis chestiuni care, aparent, sunt deductibile ori nu par a trebui strict consemnate. Ori, în unele cazuri, chiar sunt imposibil de redat conform cu realitatea. Pentru că, trebuie să admitem, onestitatea și cinstea sunt obligatorii în profilul moral și profesional al unui militar.
Numai că, ce să vezi, e cam greu să devii unul dacă nu știi să bifezi, cu acuratețe, când, unde și de câte ori ai fost în străinătate, de-a lungul vieții, chiar dacă asta s-ar fi întâmplat când erai încă mic și nimeni nu se gândea că viitorul tău va depinde de un jurnal de călătorii.
În timp ce și așa anemicele efective de candidați sunt decimate încă de la proba dosarelor, structurile de apărare se văd pe zi ce trece tot mai suferinde, iar noi, tot mai puțin și mai cu greu protejați. Totul la adăpostul unor ordine neadaptate oamenilor și vremurilor și cu o ”marfă a clientului” provenită dintr-o generație needucată în rigoare, strictețe și disciplină cazonă.
