Abia ce auzisem că europarlamentarul Gigi Becali şi-a comandat costum din aur, că am dat peste europarlamentarul Vadim Tudor spunând că a avut mai multe femei decât Don Juan sau decât Casanova, şi că, în vreme ce unii vor să-şi facă mărire de penis, tribunul nu ştie cum să şi-l micşoreze. Taman la faza la care îmi venea să strig „Medicamente, medicamente!” mi-au picat ochii pe un proiect de lege privind examinarea psihologică şi psihiatrică a celor ce candidează pentru obţinerea de funcţii de demnitate publică, în administraţia locală sau care ocupă funcţii de înalt funcţionar public sau îndeplinesc calitatea de secretar general, secretar de stat sau ministru în cadrul ministerelor.
Hai că nu-i rău, mi-am zis, mai ales că în acest domeniu pot spune că am experienţă! Mărturisesc deschis, am stat un an de zile în Socola. Recunosc, nu am stat în celebrul Spital de Boli Nervoase, ci la un cămin de liceu preluat de Universitatea din Iaşi, plasat fix pe bulevardul cu pricina, sau în zona cu nume la fel de răsunător: Bularga. Între noi fie vorba nici nu ştiam ce sună mai rău să spun că stau în Socola sau în Bularga. Am avut strângeri de inimă legate de domiciliu, dar numai până când am discutat cu un medic psihiatru care m-a liniştit: „La noi, la Socola, sunt numai oameni cu probleme nervoase. Nebunii sunt afară cu toţii!”, mi-a spus zâmbind. Şi zău dacă nu i-am dat dreptate mai ales după ce am avut ocazia să mă întâlnesc pe stradă de câteva ori cu câte un pacient ieşit la „plimbare” pe bulevard, în papuci şi halatul de spital. Omul îmi zâmbea prietenos şi calm spre deosebire de privirile piezişe sau otrăvite de care aveam parte de la semenii mei normali.
Tot în facultate am aflat că prin natura lor umană, bărbaţii sunt paranoici, iar femeile schizofrenice. Vă rog să nu vă ofensaţi, cică aşa stă treaba statistic. Revin însă la Legea privind controlul psihologico-psihiatric iniţiată de nişte senatori independenţi şi care a fost adoptată în mod tacit de Senat. Cum adică tacit? Păi aleşii au ignorat-o nedezbătută într-o dulce nesimţire încât, până să-şi aducă aminte senatorii de ea, a intrat în vigoare fiindcă i-a sunat… termenul. Sic! Acu’ proiectul e bine-mersi la Camera Deputaţilor şi aşteaptă vremea să fie votat. Ce zice el? Păi zice că politicienii, dacă vor să candideze, trebuie să aducă, frumos, certificat medical că nu figurează cu afecţiuni cronice psihice şi psihiatrice. Şi ca să nu li se urce puterea la cap, o dată pe an se duc la doctor – altul decât primul – să le facă un control periodic psihologic şi psihiatric. Şi tot proiectul zice că politicianul sau funcţionarul care n-a făcut controlul periodic, spune adio funcţiei. Pam-pam! Cu tot respectul pentru funcţiile actualilor demnitari şi aleşi ai neamului, zău dacă n-aş vota legea asta cu ambele mâini! Nu de alta, dar tind să-i dau dreptate medicului de la Iaşi tot mai mult: „La Socola sunt probleme nervoase, nebunii sunt afară cu toţii”. Domnilor politicieni, cui i-e frică de nenea psihiatrul?
