O provocare a societății contemporane, care apasă pe sufletul părinților ca o piatră de moară este cea a meditațiilor. Aproape nu este familie cu copii la școală care să nu fi apelat măcar pentru o perioadă la serviciile particulare ale unui cadru didactic pentru a lucra acasă, după programul școlar, cu școlarii din dotare. Pot să spun chiar că, în cercurile de prieteni cu copii, problema meditațiilor a ajuns subiect de discuție și la întâlnirile de socializare ale adulților din weekenduri. Și, odată rezolvată problema meditațiilor, părinții răsuflă ușurați că cel mic se află pe mâini bune, copilul bodogănește frecvent că mai are o responsabilitate, iar profesorul de la clasă face și el ce poate în timpul orei, cu gândul că oricum majoritatea merge la pregătire și ceea ce nu reușește el să acopere la clasă este recuperat în particular. Din punctul meu de vedere acest fenomen a luat o și mai mare amploare din cauza sistemului actual în care este organizat învățământul românesc. Gândind obiectiv, rolul unui profesor de astăzi este mult mai amplu decât ar trebui să fie. Acestuia i se cere să facă disciplină la ore, să semnaleze cazurile de copii care se simt rău și să ia măsurile care se impun, să facă și educație de viață, să predea, să se facă înțeles, să asculte și să noteze corect elevul și multe alte lucruri, în 50 de minute. Să nu mai vorbim despre hârtiile și statisticile interminabile pe care cadrul didactic le are de depus zilnic, pentru că ele vin azi și au teren de predare ieri și atunci actul educațional trece pe locul doi, căci situația cerută de Inspectoratul Şcolar Judeţean, care la rândul său trebuie să raporteze Ministerului Educaţiei, este mai importantă.
Și pentru ca lucrurile să se amestece și mai tare, Ligia Deca, cea care în prezent ocupă funcția de ministrul al învățământului, emite public, destul de des, inepții desprinse parcă dintr-o altă lume, idei care nu pot fi puse nicicum în practica de zi cu zi. Așadar, una dintre aceste „gogomănii” pe care conducerea ministerului învățământului a spus-o public săptămâna trecută făcea referire exact la meditațiile particulare ale elevilor. Și, cum profesorii care fac acest lucru în particular, sunt un fel de „paria sistemului ”, doamna ministru a făcut apel la cadrele didactice să mediteze elevii la școală, suplimentar, în afara orelor de program, astfel încât „industria meditațiilor particulare” să dispară complet.
Din punctul meu de vedere, al unui părinte cu doi copiii, ambii elevi în ciclul gimnazial, acest fenomen va dispărea atunci când profesorul va fi doar profesor, când celelalte atribuții care nu au direct legătură cu actul de predare vor fi preluate de terțe persoane, când programele școlare vor fi periate de elementele inutile și când cele 50 de minute de oră vor fi alocate exclusiv nevoilor de învățare ale elevilor.
