Noua găselniţă a Ministerului Educaţiei, cea potrivit căreia trebuie să aşeze dascălii elevii în bănci în cerc sau semicerc sau amfiteatru, pentru a evita marginalizarea şi discriminarea, este o idee foarte nobilă, dacă nu ar veni pe un fond complet strâmb, unde nu valoarea umană primează, ci cea a hainelor şi accesoriilor de la purtător.
Textul metodologiei vrea să promoveze ideea să nu fie marginalizaţi elevii care provin din medii defavorizate, cei care au dizabilităţi sau care deranjează ora, o chestiune lăudabilă, dacă asta ar fi ultima problemă nerezolvată a sistemului educaţional românesc. Ştim cu toţii, însă, că nu este deloc aşa. Învăţământul are cadre didactice care tocmai şi-au pierdut din beneficiile salariale promise anul trecut, după o grevă lungă. Are examene schimbate de n ori de la un an la altul, de nu mai ştie nimeni când încep şi când se termină. Are manuale şi curricule vechi, depăşite moral. Este gratuit, dar de fapt nu este, dacă vrei să faci faţă într-un sistem concurenţial, trebuie să investeşti încă de la grădiniţă: pastă de modelat non-toxică de nu ştiu care, creioane colorate cu vârful lat şi moale, să nu-şi scoată pruncii ochii cu ele, fişe, cărţi etc. La şcoală, intră în joc şi caietele speciale, şi culegerile de probleme şi exerciţii, să cumpărăm imprimantă, că nu are doamna unde scoate fişele, ar trebui şi nu ştiu ce tablă magnetică, jocuri pentru stimularea inteligenţei etc. Din gimnaziu sau chiar mai repede se adaugă presiunea hainelor şi încălţămintei de firmă, a meditaţiilor, a telefonului musai cu şapte camere ultra high definition. Nici ghiozdanul nu mai este doar un ghiozdan, ci un rucsac de marcă. Elevii nu mai au motivaţie să înveţe nimic, pentru că au deja totul, nu mai fac niciun efort, fiindcă deja ştiu că obţin ce vor, şi de la părinţi (care, poate, n-au avut ei şi acum îşi retrăiesc prin pruncii lor copilăria), şi de la profesori (rămaşi, practic, fără pârghii şi fără motivaţie). În condiţiile în care elevii de toate vârstele abia mai au habar de istorie şi geografie, dacă le dai drumul pe stradă fără google maps nu ştiu punctele cardinale şi se rătăcesc fiindcă nu deosebesc stânga de dreapta, problema cea mai mare, care nu suporta amânare, a sistemului era cum să îi aşezăm pe cei mici în bancă, să nu cumva să se simtă discriminaţi. N-o să mai putem spune "Să răspundă Gogu din banca a treia de la geam", fiindcă Gogu o să stea în mijlocul semicercului. Şi n-o să fie discriminat nimeni, dar nici de învăţat nu vor învăţa prea mulţi.
