O ştire a zilelor trecute m-a pus pe gânduri. Un gălăţean găsit vinovat de viol asupra unui minor a fost condamnat iniţial la opt ani de închisoare, după care, la Curtea de Apel, judecătorii i-au redus sentinţa la şapte ani. Nu ştiu dacă îi va petrece pe toţi în închisoare sau va beneficia de vreo clemenţă pe parcurs, dar să presupunem că rămâne atâta timp acolo. Sunt şapte ani de ajuns pentru faptul că a distrus viaţa unui copil? Spun a unuia, pentru că de atât suntem siguri, dar e greu de crezut că un astfel de prădător a ajuns la 34 de ani cu o singură victimă la activ. De unde s-o fi născând clemenţa asta pentru violatorii de minori?
Nu ştiu cum vedeţi dumneavoastră lucrurile, dar mie mi se întoarce stomacul pe dos, la propriu, numai la ideea de sex cu un copil. Nu există, în opinia mea, niciun fel de scuză pentru aşa ceva. După cum nu există scuză pentru relaţiile, îngăduite uneori chiar de părinţi, între adolescente şi bărbaţi cu câte 8-10 ani mai mari. Indiferent cum se pune problema, acolo este un abuz de putere, un dezechilibru real, care se va traduce în controlul absolut al partenerului mai în vârstă asupra cuplului. Chiar dacă relaţia este, evident, consensuală, eu, să fiu părinte, mi-aş face griji.
Dar în cazul unui viol, victima nu va mai avea niciodată o viaţă normală. Imaginea sa asupra sinelui, asupra sexualităţii, asupra a ceea ce înseamnă intimitatea normală dintre parteneri va fi profund şi definitiv alterată. Da, cu terapie, care la noi este oricum un subiect sensibil şi greu accesibilă, atât din motive financiare, cât şi de percepţie socială etc, se poate trăi relativ normal. Dar nu există uitare, în asemenea cazuri. Orice formă de intimitate forţată va rămâne gravat iremediabil în memoria afectivă a persoanei care a suportat-o. Stresul post-traumatic, starea de frică permanentă, senzaţia că este murdară, nedemnă de a fi iubită etc vor aduce persoana în stadiul de victimă perpetuă. Cu foarte mari eforturi personale, cu sprijinul familiei şi al prietenilor, cu o rezervă de putere interioară pe care nu toată lumea o are, unele dintre victime vor răzbi. Cât va dura pentru fiecare acest proces? Greu de spus. Cu siguranţă, ani. Poate mai mult decât şapte.
Un lucru este clar: să afli că violatorul tău va fi liber atât de repede, liber să o ia de la capăt, liber să te caute poate tocmai pe tine, nu este deloc de natură a încuraja vindecarea. Chiar erau opt ani după gratii prea mulţi pentru un pedofil, domnilor judecători de la Curtea de Apel? Mă întreb, dacă minorul-victimă era copilul dumneavoastră, care ar fi fost sentinţa?
