Bugetul pe anul 2025, adoptat sâmbătă de guvern, promite investiții-record, reducerea cheltuielilor statului, bani suficienți pentru salarii, pensii și ajutoare sociale, fără să anunţe modificări de taxe și impozite. Per total, se preconizează un produs intern brut de 1.913 miliarde de lei, deficit de 7%, inflaţie de 4,4% şi un curs leu-euro în continuare stabil. Sună prea bine ca să fie adevărat, iar analiştii economici importanţi au începurt deja să caute hibele acestei construcţii ce pare nerealizabilă.
Prima dintre ele pare a fi creşterea veniturilor, deziderat pentru care guvernul mizează pe îmbunătăţirea colectării de către ANAF. La acest lucru visează însă de vreo 30 de ani fiecare prim-minstru atunci când îşi construieşte bugetul şi, ghinion!, niciodată nu se întâmplă. România continuă să aibă, de foarte mult timp, cel mai mic nivel de colectare din întreaga Uniune Europeană. Consiliul Fiscal vede, în analiza pe care o face asupra bugetului, un nivel real al deficitului de 7,7%, tocmai din cauza colectării deficitare, la care se adaugă nivelul redus al impozitelor pe capital.
O altă problemă, de data aceasta la capitolul cheltuieli, pare a fi menţinerea dobânzilor actuale la împrumuturi, lucru greu de realizat, în condiţiile în care România a primit deja perspectivă economică negativă de la două din cele trei mari agenţii de rating. Iar câteva puncte procentuale în plus pot deveni adevărate pietre de moară pentru bugetul care şi-aşa pare întins la maxim.
Şi tot în privinţa cheltuielilor, este puţin probabil ca Guvernul să nu marşeze la niciuna dintre pretenţiile categoriilor sociale nemulţumite de prevederile "ordonanţei-trenuleţ", multe sindicate anunţând proteste şi pretenţii. Spre exemplu, una dintre organizaţii chiar a spus că ar fi de acord cu reducerea de posturi, în cazul în care se vor plăti câte 20 de salarii compensatorii. Şi ce salarii au unii dintre şefii vizaţi de restructurare!
La rândul său, Consiliul Economic și Social a dat aviz negativ proiectului de buget, tocmai din cauza veniturilor mult prea optimiste şi a cheltuielilor nerealist de reduse, la care se adaugă experienţa ratării în fiecare an a ţintelor asumate. Tradiţie, deja, în România!
Peste toate, o eventuală victorie în alegerile prezidenţiale a unui candidat căruia-i pute Europa ar putea izola ţara, cu toate consecinţele economice catastrofale care decurg din asta, iar bugetul guvernului Ciolacu ar rămâne doar un vis frumos al unei nopţi de februarie.
