Campania electorală pentru alegerile prezidenţiale a intrat pe ultima sută de metri, la finele acestei săptămâni urmând să fie desemnaţi cei doi candidaţi care se vor înfrunta în finala de pe 18 mai.
După ultima experienţă electorală, în care un candidat venit de nicăieri s-a impus în faţa mediatizaţilor zilei, zecile de sondaje aruncate pe piaţă de părţile implicate nu mai impresionează pe nimeni, aşa că cifrele lor sunt exact cele de care au nevoie cei ce le comandă, legătura lor cu realitatea fiind probabil pur întâmplătoare. Am văzut, spre exemplu, scoruri între aceiaşi doi candidaţi de 16% - 23%, urmate imediat de 26% - 8%. Evident, nu pot exista astfel de creşteri/scăderi, oricât de genial sau de catastrofic ar fi un candidat sau altul.
De fapt, nu numai sondajele nu mai interesează pe nimeni, ci însăşi campania electorală este un fiasco, mai ales că activele de partid şi-au redus serios activitatea stradală om la om, după demonstraţia decembristă că se pot câştiga alegeri doar pe reţelele de socializare de pe internet.
Drept urmare, mulţi dintre cei care nu sunt foarte activi online şi nici n-au timp să se uite la televizor habar n-au când sunt alegeri în România şi nici nu ştiu cine sunt candidaţii pentru funcţia supremă în stat. Funcţie care, după cum arată datele economice, va prezida... colapsul. Şi chiar dacă preşedintele nu are prerogative pe zona economică, acestea fiind apanajul guvernului şi parlamentului, va fi cu siguranţă considerat responsabil de creşterile de taxe şi de devalorizarea leului, pentru că, cel mai probabil, acestea vor fi primele măsuri ce vor fi luate după alegeri, indiferent cine va ajunge la Cotroceni şi indiferent cine va fi premier.
Cifrele Eurostat sunt clare, deficitul României este cel mai mare din Uniunea Europeană şi continuă să crească, deşi guvernul s-a angajat în faţa Comisiei Europene să-l reducă serios, Trezoreria are nevoie de foarte mulţi bani, aşa că gradul de îndatorare al ţării creşte şi el, ca şi dobânzile la care se poate împrumuta România de pe pieţele externe, toate sub ameninţarea agenţiilor de rating cu eticheta "junk" (gunoi) în privinţa recomandărilor pentru investitori şi a blocării fondurilor europene.
N-am văzut niciun candidat care să spună explicit care e situaţia reală a economiei şi ce se poate face pentru redresare. Şi e cumva logic, pentru că alegerile nu se câştigă cu promisiuni de TVA mai mare cu 2-3 procente, de creştere a impozitului pe dividende şi pe proprietăţi sau cu euro ajuns pe la 5,20 lei într-o primă fază, ci cu poveşti frumoase despre lapte şi miere, iar astea-s pe buzele tuturor, de parcă ar creşte în grădina Cotroceniului.
