„La mulţi ani, Galaţi! Capitala Dunării”, a fost mesajul cu care s-a încheiat cel mai spectaculos moment al „StreetFest 2025” – spectacolul aerian cu drone. Un final „la înălţime” pentru sărbătoarea Galaţiului, într-o animaţie 3D impresionantă, care a adus pe cerul nopţii cele mai puternice simboluri ale oraşului nostru. Aş minţi dacă n-aş recunoaşte că m-a emoţionat – pe alocuri – şi că mi-a trezit măcar un strop de mândrie.
Desigur, este bine să ne creştem stima de sine. Să ne (re)cunoaştem şi preţuim valoarea ca municipiu şi comunitate urbană. Dar până la „capitală a Dunării” e, totuşi, cale lungă. Şi pe calea asta mai sunt Viena, Budapesta, Belgrad… şi hai să n-o dăm în geografie. Realist vorbind, ar fi cam mult să ne gândim la Galaţi ca la o capitală românească a Dunării. Dar la nivel de aspiraţie, poate fi benefic.
O să las fluviul de-o parte – o să ne mai amintim de el, poate, pe 29 iunie, când vom serba Ziua Internaţională a Dunării – şi o să intru un pic prin cartiere. Alea care se regenerează urban de câţiva ani încoace, prin metoda: spargem, găurim, scoatem borduri, decopertăm trotuare şi parcări… pe care le lăsăm aşa, de izbelişte. Muncitorii dispar cu tot cu utilaje de la locul faptei. Cu lunile!
Probabil, în răstimpul acesta, au de spart-decopertat-găurit vreun alt loc sau cartier.
Scriam la începutul lunii aprilie despre un nou amplasament a fost „atacat” de lucrări în imediata vecinătate a Aleii Comerțului din Piața Micro 19. Suntem în iunie şi tot nu s-a terminat parcarea promisă. Palma aceea de loc zace în praf şi pietriş, abandonată.
Alături, e un fost „club de şah”, devenit spaţiu pentru relaxare şi socializare. Veşnic plin de pensionarii care joacă table sau şah, dar şi de tinerii care îşi mai trag sufletul şi-o ţigară între orele de şcoală. Mai nou, a fost instalat un panou cu regulamentul de funcţionare, care obligă la păstrarea curăţeniei şi interzice consumul de alcool în spaţiul cu pricina. Doar că, în curând, panoul riscă să fie înghiţit de bălăriile care au crescut pe spaţiul verde.
Vegetaţie în care se dezvoltă o mini-colonie de melci. Serios! I-am văzut şi nu-mi venea a crede ochilor, tocmai de aceea le-am făcut şi poză. Tare mi-e că apare vreo asociaţie de protecţie şi deschide pe loc o rezervaţie de „Cepaea Hortensis” – c-aşa zice Google că-i cheamă. Mă rog, melci de grădină sau de oraş, tot melci sunt.
Între noi fie vorba, decât cu căpuşe, ţânţari, muşte, gândaci de canalizare, ploşniţe ori musculiţele alea de ne-au intrat şi-n suflet vara trecută, parcă melcii mai treacă-meargă.
Şi, la cum se desfăşoară unele treburi prin oraş şi judeţ… aş zice că ni se potrivesc. Galaţi, capitala melcilor...
