Hai, că nici nu-s mulţi! Numa’ cinci, acolo! Cinci degete la o mână, cinci la un picior, cinci vicepremieri în Guvernul României. Iar trei n-au nici portofolii! Deci, vedeţi?! Asta e austeritate! Cum ar veni, au reuşit să intre în Guvern, dar fără rost. Ptiu, Doamne, iartă-mă! Fără o misiune concretă, voiam să spun.
Unde mai pui că doi dintre viceprim-miniştri au dublă misiune, fiind şi miniştri, la Interne şi la Apărare. Deci muncesc cât doi! Sau cât patru. Mă rog, eu la aritmetică n-am fost niciodată premiantă.
Adevărul este că puteam avea şi mai mulţi. La vicepremieri mă refer. Adică să avem un Guvern întreg de viceprim-miniştri, cu un prim-ministru în frunte. Se putea, nu-i aşa? Că de aia vorbim despre competenţă şi de austeritate până când ne ia răguşeala.
În fond, când treburile merg prost, noi ştim cel mai bine ce este de făcut. O comisie! Şi pe urmă o altă comisie. Multidisciplinară, nu aşa! Mai punem un şef. De servicii, de relaţii, de ce s-o găsi!
Mai creăm, în organigramă, un post de director. General! Sub care punem un altul. Tot director şi el, da’ executiv. Şi un tehnic. Director tehnic! Ar mai merge şi un directoraş aşa, sub-tehnic ori sub-executiv. Pentru că, în vremuri de austeritate - se ştie! - responsabilităţile cresc. Şi apoi se (tot) împart! Precum caşcavalul. Sau pizza. Trebuie să ajungă la toţi. Toţi guvernanţii, vreau să zic.
Tot pe linia organigramelor, la câte direcţii sunt, trebuie create şi servicii! Pe urmă departamente, compartimente, birouri, ghişee şi alte dependinţe. Adică structuri! Fiecare cu câte un şef, şefuleţ, şefişor, şefuţ. Şi tot aşa, pe lungul lanţ trofic al guvernanţei generale. „Unde-s mulţi, puterea creşte”, nu aşa era vorba românească?
Şi la asemenea armată de guvernanţi, e nevoie de o strategie de acţiune. De un plan de măsuri. Bazat pe un studiu. Un proiect, o documentaţie! Că doar nu guvernăm aşa, cum ne trece prin minte la cafeaua de dimineaţă. Austeră şi ea, desigur!
Şi, ca orice austeritate, se aplică de la coadă la cap. În fond, de aia unii se numesc guvernanţi, iar ceilalţi guvernaţi! Care guvernaţi suntem noi. Şi, după câte se pare, vom simţi din plin austeritatea şi măsurile fiscale care or să ne ardă adânc în portofel. Şi în altă parte o să ne usture - pe termen mediu şi foarte lung - dar nu pot să explicitez unde anume, pentru că sunt o doamnă şi nu-i elegant să scriu prostii.
Dar vă ofer două variante de interpretare: „Austeritatea începe cu tine!” - ca în cântecul lui „Holograf”. Sau poate vă place mai mult fabula lui Grigore Alexandrescu: „Austeritate… da’ numai pentru căţei”. Hau-hau!
