În aceste zile în care atât posturile de televiziune, cât și rețelele de socializare, sunt pline cu știri despre cât va fi de scump traiul în România și cât de mult va trebui să strângem cureaua pentru a supraviețui, aflăm și vești care ne fac să zâmbim și să mai avem un gram de mândrie că suntem români și mai ales gălățeni. Această veste vine de la Societatea pentru Excelență și Performanță în Informatică care anunță că lotul României, format din patru elevi inimoși, printre care și un gălățean, a obținut patru medalii de aur la olimpiada internaţională de profil, desfăşurată în Bolivia. Aşadar, drapelul României a fost din nou ridicat la loc de cinste și imnul național intonat cu emoție și respect pentru acești tineri minunați - Rareş Andrei Neculau, clasa a XI-a, Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” Galaţi, Rareş-Felix Tudose, clasa a XII-a, Liceul teoretic Internaţional de Informatică, Bucureşti, Mihai Valeriu Voicu, clasa a XI-a (idem), Mircea Maxim Rebengiuc, clasa a XI-a, Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu”, Bucureşti - care, adolescenți fiind, au ales să își petreacă timpul învățând pentru a obține performanțe maxime. Ne plecăm cu admirație și respect capul în fața acestor tineri de aur ai țării și ne mândrim cu ei.
Ei fac parte dintr-un sistem de învățământ aspru criticat de toți politicienii vremii prezente și trecute, care blamează profesorii ori de câte ori au ocazia și care s-au dovedit a fi surzi ori de câte ori a venit vorba despre investiții serioase în învățământ. Acești copiii minunați sunt elevi la școli de stat din România, la colegii din București și Galați și studiază informatica la fel precum ceilalți colegi ai lor, în laboratoarele liceelor unde învață și cu profesorii aceia pe care statul nu dă doi bani. Evident că toată lumea va spune că și în cazul acestor elevi de aur pregătirea individuală şi meditațiile în particular sunt cele care fac diferența în aceste cazuri.
Dar, indiferent care ar fi situaţie, nu poate nimeni nega rolul pe care profesorul de la clasă îl are în obținerea acestor rezultate. Și elevi precum cei prezentați mai sus sunt mulți în România, unii dintre ei provenind din mediul rural și din familii fără posibilități financiare, dar care, prin muncă, seriozitate și conștiinciozitate, reușesc să ducă numele țării peste hotare. Îmi doresc o țară în care să promovăm și să susținem mai mult aceste valori naționale, să îi susținem să rămână acasă, în țară, la finalul studiilor pentru a ne bucura toți de tineri valoroși și bine pregătiți, mi-aș dori să le fie mai bine răsplătite aceste merite, astfel încât să devină sursă de motivare și pentru alți copii cu potențial intelectual. Dar, până vom ajunge aici, nu ne rămâne decât să le mulțumim pentru că ne fac mândri de ei, să îi felicităm pentru reușită și să le dorim succes și multă putere de învățat pentru viitoarele competiții.
