Universitarii gălăţeni pornesc la luptă în anul 2025-2026 mai "uşori" cu 36 de cadre didactice, chestiune care, cu siguranţă, nu le face viaţa prea roz celor rămaşi la catedră. Dincolo de predarea ex abrupto a ştafetei, sunt destule chestiuni administrative care trebuie să fie lămurite, cursuri de preluat, ore de acoperit, orare de făcut. În discursul de deschidere a anului universitar, rectorul Marian Barbu a atins subiectul, promiţându-le colegilor discuţii şi lămuriri, în lunile care urmează, referitoare la motivele strategiei abordate, în contextul austerităţii la nivel naţional, dar şi local.
În ceea ce-i priveşte pe studenţi, probabil cu excepţia bobocilor, aceştia sunt perfect familiarizaţi cu austeritatea, fiind mai puţin axaţi pe distracţie şi viaţă de cămin (spre deosebire de multe dintre generaţiile anterioare), provocarea lor majoră fiind cum să-şi armonizeze programul de cursuri cu cel de lucru.
România ocupă poziția a doua în clasamentul statelor în care studenții petrec cel mai mult timp la facultate, arată un raport pe perioada 2021-2024 al Eurostudent 8, intitulat ”Social and Economic Conditions of Student Life in Europe”. Concret, studenții români înscriși la studii de licență au, în medie, 21 de ore de curs pe săptămână, cu cinci ore mai mult decât media europeană. Datele Eurostudent arată că aproximativ jumătate dintre studenții români lucrează în timpul facultății. 42% dintre aceștia lucrează constant pe perioada anilor de facultate, iar 6% lucrează sau au lucrat în anumite perioade. De precizat, România este printre statele cu cele mai mici rate ale studenților care lucrează în timpul studiilor și se situează sub media europeană de 59%.
Tema muncii în rândul studenților a revenit în atenție în cadrul dezbaterilor pe tema tăierilor la nivelul burselor studențești, prin Legea Bolojan. La mijlocul lunii august, ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, i-a transmis unui tânăr că studenții ar putea să se angajeze part-time şi nu doar vara.
Se pare că ministrul Daniel David nu era la curent cu realitatea menţionată mai sus, şi anume că jumătate dintre studenţi deja lucrează, dar au dificultăţi să poată acoperi ambele programe, şi pe cel de lucru, şi pe cel de studiu, fiindcă rareori se ţine seama, la facultate, că ei şi lucrează, iar la locul de muncă programul nu este mereu flexibil. Deci problema nu este că nu ar dori studenţii să lucreze, ci că, odată angajaţi, le este imposibil, efectiv, să mai urmeze ad literam programul de studiu. Poate, în strategiile lor, universitarii ar trebui să ţină cont şi de acest aspect, dacă-şi doresc absolvenţi echilibraţi şi încadraţi pe piaţa muncii.
