Un brad mai împodobit decât altul. Ghirlande mai multe și mai strălucitoare. Cadouri peste cadouri. Moș Crăciun pe scenă, alt Moș Crăciun în parc printre copii. Colinde și iar colinde. „Lerui ler” contra „Jingle bells”. „Măruț-mărgăritar” și „Pa rum pum pum pum”. „Zoriori de ziuă” după „Silent Night”. Postări „crăciunistice”, ținute așijderea, urări, generozitate și entuziasm. Mai mult simulat decât autentic...
O întreagă „industrie” a Crăciunului explodează încă de la final de octombrie. Că doar viața e comerț! Și nu doar în magazine ori pe rețelele de socializare!
Aș minți dacă n-aș recunoaște că îmi răsucesc capul după apartamentele, casele, grădinile sau curțile decorate de Crăciun. Și mă bucură atunci când, pe o stradă pe care n-a ajuns „feeria” organizată de autorități pe marile artere ale orașului, oamenii și-au creat propria lor poveste de iarnă.
Una la scară mai mică, dar cu mult suflet, creativitate și sclipire. Și o fac pe banii și cu efortul lor... în grădina de la bloc!
Aș minți dacă n-aș recunoaște că, privind imaginile de la Târgurile de Crăciun ale altor orașe, tot fac comparații cu Tărâmul lui Moș Crăciun din Grădina noastră Publică. Și-mi tot dă pe minus pentru noi! Poate-s eu prea cusurgie! Ba chiar mi-am propus să bat drumul până la Brăila, ca să văd cu ochii mei cât de frumos și-au gătit vecinii orașul! Și cât de inspirat este cu adevărat târgul lor față de al nostru. Mda, știu, „găina” vecinului pare întotdeauna mai... „curcă”.
Desfășurarea aceasta de forțe se duce adesea în risipă. În mult și prost. În chinezărie înghesuită... doar ca să fie. Ca să fie „al nostru” mai Crăciun decât „al altora”.
Industrializată – dacă-mi e permisă considerația – sărbătoarea își pierde parcă din esența ei profundă. Din puritate, din Taină. Nu mai știm dacă ne bucurăm de Nașterea Pruncului Sfânt sau de venirea lui Moș Crăciun. Și a doua ajunge să primeze!
Desigur, mâncăm industrial, ne îmbrăcăm în plastic, trăim mai mult virtual, până și sentimentele ni s-au artificializat. E mai ușor să trimitem două emoticoane decât să ne privim în ochi cu adevărat. Și ajungem să rătăcim ce-a fost, odată, Crăciunul. Credință, smerenie, lumină, speranță, bunătate, suflet și Început!
