Lumina din noi

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Anul ăsta, parcă şi sărbătoarea a venit mai repede. Probabil unde a fost iarna lungă şi zăludă. Gospodinele s-au plâns că le-a plouat pe geamurile abia spălate, că n-au avut unde usca perdele, covoare şi alte alea care se primenesc musai înainte de Paşti. În piaţă, toate-s scumpe, iar oamenii spun că îi costă prea mult mâncarea pentru masa festivă şi, neapărat, ritualică.

Totuşi, seara, parcările supermarketurilor gem de maşini şi de ieşit puţini ies cu cărucioarele goale. Se sacrifică bugetul familiei pentru un vin scump sau o spată de miel sau pentru un carton de ouă pentru vopsit. Pentru că nu contează ce mănânci după Paşti, contează să ai, de Paşti, drob, ciorbă şi friptură de miel, cozonac şi ouă roşii. Tradiţia e importantă. Toate gesturile şi lucrurile pe care ni le amintim, referitoare la o sărbătoare sau alta, de la părinţi şi bunici, fac parte din noi, alcătuiesc mozaicul de lucruri şi gesturi care ne construiesc prezentul şi pe care le transmitem, mai departe, copiilor noştri.

Dar lumea în care vor trăi copiii lor va fi poate mai bună dacă noi îi învăţăm, astăzi, că, până la urmă, singura tradiţie cu adevărat vitală, singurul ingredient fără de care nicio sărbătoare nu e întreagă este iubirea. Iubirea de semeni, iubirea de natură, iubirea unul de altul, în sânul unei familii. O lecţie de iubire, aceasta a fost esenţa existenţei, morţii şi Învierii lui Iisus. Asta uităm, din păcate. Că nu era vorba nici de mâncare, nici de băutură, nici de muzică dată la maxim, nici de haine noi, nici de grătare la iarbă verde în locuri mai mult sau mai puţin interzise. Nu era vorba nici măcar de mers şi înghesuit la slujbe, în biserici, de glume proaste cu dat foc la părul altora cu făclia de Înviere sau de buzunărit credincioşii la adăpostul întunericului. Nu era vorba despre nimic din toate acestea. Ci doar despre dragoste şi sacrificiu.

De Paşti, unii vor huzuri. Alţii, mai puţin norocoşi, mai puţin muncitori sau poate doar mai puţin şmecheri, vor face foame. Aşa cum fac în toate celelalte zile. Hoţii, escrocii, bătăuşii, criminalii încă nedescoperiţi, toţi vor sărbători, se vor duce şi la biserică, vor umple şi masa de Paşti, vor fi în rândul lumii, pricopsiţi, bine îmbrăcaţi, cu casele impecabile. Asta nu-i va face mai buni. Politicienii, pregătiţi de campania în care dealtfel au şi intrat, nu vor uita să se arate la slujbă, la loc vizibil, eventual direct sub felinar, să nu scape mulţimii că au fost, cu ce erau îmbrăcaţi, ei, consoartele şi copiii, şi mai ales cât de pios au ascultat ei slujba. Asta însă nu îi va face nici mai curaţi, nici mai capabili să ne conducă.

Cuvintele mele sunt însă pentru ceilalţi, pentru oamenii care sunt mereu buni. Pentru cei care donează din puţinul lor, pentru cei care ajută un vecin în vârstă la cumpărături, pentru cei care sunt mai puţin bogaţi şi care poate n-or să aibă meniul tradiţional de Paşti, dar care au suflet mare. Care ştiu şi înţeleg că Învierea Domnului e o bucurie pentru că înseamnă speranţă, tărie să priveşti spre viitor, tărie să iubeşti atunci când iubirea nu mai e la modă, atunci când sacrificiul de sine e o condiţie a bunăstării celuilalt, atunci când toate par împotrivă, dar credinţa în triumful binelui te ţine în picioare. Oameni buni, cântaţi la noapte "Hristos a Înviat!" şi fiţi în continuare aceiaşi, purtându-vă cu demnitate lumina dinăuntru. Aceea e adevărata Lumină de Paşti.

Citit 1260 ori Ultima modificare Joi, 12 Aprilie 2012 16:35

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.