Moartea vine pe patru roţi

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Doar în urmă cu câteva zile scriam despre lupta care se dă între şoferi şi pietoni pentru trecutul străzii prin locuri nesemaforizate. Prilej de nervi majori, uneori chiar de răniri, din fericire mai degrabă minore. O altă problemă serioasă, pe care accidentul grav petrecut în Galaţi în noaptea de duminică spre luni o readuce din nou în discuţie este siguranţa pe drumurile publice, mai ales la ceas târziu de noapte. Cum s-au retras din traseu autobuzele şi microbuzele, cum oraşul se transformă într-un circuit de curse pentru descreieraţi. Cel mai bine ştiu asta taximetriştii, nevoiţi să evite în ultimul moment tot felul de performeri cu maşini de lux, dar cu zero creier la purtător. Nu, nu mă feresc să spun asta: orice individ care are carnet de şofer şi probabil maşină cumpărată cu zeci de mii de euro de tăticu' se trezeşte peste noapte asul şoselelor. Şi măcar dac-ar fi. Dar nu e. De obicei, împricinatul e ori vreo beizadea care vrea să impresioneze "toarta" cu fustă scurtă şi minte asemenea cu care a plecat din club, ori vreun golan de cea mai joasă speţă, care a furat şi, de ce nu, chiar a dat în cap prin ţări străine şi acum a venit să le scoată ochii tovarăşilor (mă scoate din sărite folosirea absolut aiurea a termenului ăstuia, cu atât mai mult cu cât majoritatea celor în cauză erau încă la grupă mică atunci când a murit Ceauşescu) cu maşina lui tare.

Scenariul e simplu: bea baştanul ceva tării amestecate, în combinaţie cu energizante, că cică aşa e senzaţia mai puternică, după care se suie la volan şi dă-i goană pe străzile urbei. Străzi care sunt la fel de necăjite, înguste, neasfaltate şi pline de găuri ca şi ziua, doar că mai puţin circulate. Şi accelerează golanul, fără să-i pese cât de puţin de ceea ce s-ar putea întâmpla. Zboară prin intersecţii fără să dea prioritate, spulberă, ocazional şi în cazurile fericite, stâlpii de plastic de pe marginea drumului, mai agaţă uneori şi câte un tomberon, împrăştiindu-i conţinutul pe caldarâm, calcă o pisică sau un câine, suflete şi acelea. Tragedia se petrece însă atunci când un nefericit, la locul lui, fără alcool la bord şi fără fumuri în cap, îşi scoate şi el banii de pâine. De regulă, omul e taximetrist, maşina pe care lucrează e una minim echipată, clienţii, de regulă, sunt trei sau chiar patru, să le iasă cursa mai ieftină. De cele mai multe ori, omul reuşeşte să-l evite în ultima clipă pe descreieratul lăsat liber pe stradă. Dar duminică noaptea, de exemplu, nu a reuşit. Dincolo de teribilismul şoferului vinovat - din primele cercetări, Victor Ancuţa, de 19 ani, nu băuse, deci lipsa reflexelor pe bază de alcool e exclusă - de lipsa de experienţă a acestuia, un lucru e clar: automobilul de lux l-a protejat pe el, dar i-a semnat condamnarea la moarte uneia dintre pasagerele taxiului, care a fost prinsă ca într-o menghină între cele două maşini.

Nu putem să privim nepăsători cum noaptea străzile intră în stăpânirea amatorilor de liniuţe. Nu putem să ne prefacem că nu vedem cum nişte puşti fără şcoală, fără educaţie, fără maniere se urcă la volan şi omoară oameni. Ar trebui mai multă poliţie pe străzi, camere de supraveghere în intersecţii, vigilenţă şi pedepse aspre aplicate celor care încalcă legea. Indiferent cine e tatăl prietenului împricinatului.

Citit 2686 ori Ultima modificare Luni, 03 Septembrie 2012 18:55

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.