Câinii maidanezi ucid un cangur la Zoo. Scandal! Ţara se împarte în două. Jumătate dintre români dau vina pe angajaţii grădinii zoologice, pe care-i acuză că nu-şi fac datoria. Cealaltă jumătate urlă la autorităţi să rezolve problema câinilor fără stăpân.
Orice reacţie are, firesc, o contrareacţie. Angajaţii de la Zoo se apără - destul de timoraţi - cu bugetul pauper. Nu s-au găsit fonduri pentru angajarea unui paznic de noapte, iar omorul zoologic s-a produs pe acest fundal. Adică - vă rog să ţineţi minte suma! - totul a depins de circa 15.000 de lei pe an, cât ar fi fost, cu tot cu impozite, salariul unui paznic. Autorităţile au şi ele o reacţie. Ciudată. Nu! Nu au adunat câinii vagabonzi. Nici pomeneală. Ţineţi-vă bine! Au trimis Garda de Mediu în control, iar aceasta a trântit grădinii zoologice o amendă de 100.000 de lei. Adică - vezi Doamne! - dacă tot nu s-au găsit (v-am zis să ţineţi minte suma) 15.000 de lei pentru a plăti un paznic timp de 12 luni se vor găsi de şapte ori mai mulţi bani pentru o amendă dată de-aiurea în tramvai, căci nu rezolvă problema. Logică de conţopist de doi bani!
Întâmplarea de la Zoo nu este, din nenorocire, un caz izolat. Nici vorbă! În aceste zile e „la modă” amendarea şcolilor pentru că nu au făcut igienizarea. Degeaba argumentează directorii că nu au primit fonduri pentru asta. Funcţionarilor cu carnetul de procese-verbale în traistă nu le pasă. „Ne facem datoria!” declară ei ritos, uitând că, de fapt, amenzile de acest gen sunt în esenţă inutile.
Practic, doar se mută nişte bani dintr-un buzunar al statului în celălalt, căci bune de plată nu sunt nişte persoane (primar, director, administrator etc), ci nişte entităţi bugetare. La ce foloseşte asta? Evident, la nimic constructiv! Amenzile respective nu aduc bani pentru igienizarea şcolilor, nu angajează paznic de noapte la Zoo, nu învie cangurul mort…
Singurul efect imediat este, paradoxal, o creştere a cheltuielilor bugetare. În sensul că instituţiile de control (fie că vorbim despre cele de Mediu, despre Fisc sau despre cele Sanitare) îşi depăşesc planul de amenzi, iar nişte şefuşori şi şefuloi de pe acolo primesc prime grase pentru victoria în întrecerea socialistă. Pardon, pentru merite în muncă.
Sistemul bugetar din România a ajuns o junglă cu canibali. Toţi îi mănâncă pe toţi, însă carnea cea mai moale o au plătitorii de taxe şi impozite, căci pe banii noştri se consumă tot acest scenariu grotesc. Totul este doar o tencuială sclipitoare aplicată pe o clădire care mai are un pic şi se prăbuşeşte. Mai toate instituţiile statului îşi îndeplinesc „indicatorii de performanţă” pe baza unui lanţ trofic bizar: cel mai simplu e să „arzi” o altă instituţie, pentru că încasarea amenzii e garantată. Cu „privaţii” e mai greu, pentru că ăştia apelează la Justiţie şi angajează avocaţi vânoşi, aşa că mai bine se negociază, „la negru”, o atenţie, o măslină, o aripă de maşină…
De dinafară, doar pe baza cifrelor, se vede frumos: motorul administraţiei duduie vesel. Însă, dacă analizăm în profunzime, descoperim o situaţie total anapoda, care nu ne dă nici o şansă să avem prea curând o administrare corectă a treburilor publice. Probabil că Silviu Brucan, acolo în Cer, se întreabă cum de a fost aşa de optimist când ne-a proorocit doar 20 de ani ca să ne facem bine!
