Într-o Românie cu probleme mari privind infracţionalitatea, cu o mulţime de fapte penale rămase cu autori necunoscuţi, cu violenţă în creştere, cu înjunghieri, bătăi, omoruri devenite banale, vestea că poliţiştii mai trebuie să compare manual - sau mai degrabă vizual, nu? - amprentele suspecţilor a venit, cel puţin pentru mine, cetăţean onest şi necertat cu legea, ca un trăsnet.
Ce s-a întâmplat? Potrivit Mediafax, din 20 iunie - atenţie, mai e un pic şi se face un trimestru - programele Imagetrak şi AFIS 2000, folosite de criminalişti pentru identificarea persoanelor suspecte, nu mai funcţionează din cauza unei defecţiuni la sistemul de alimentare, care nu a mai putut fi remediată. Programele cu pricina erau folosite pentru recunoaşterea facială şi identificarea amprentelor suspecţilor. Din 20 iunie, verificările sunt foarte dificile, întrucât toată munca făcută înainte electronic trebuie executată manual. Ne întoarcem, astfel, în timp, la nivelul anului 2004, când sistemul fusese introdus la toate inspectoratele judeţene de poliţie. Opt ani pot părea puţini, dar, vă pot spune criminaliştii, îmbunătăţirile aduse între timp sistemelor similare din lume au fost substanţiale, iar infractorii nu au devenit nici ei mai proşti. Dimpotrivă. E suficient să priviţi un serial cu teme criminalistice şi să vedeţi cam cum evoluează lucrurile în domeniu. Iar aceea e ficţiune, pericolele din societate sunt reale.
Nu mă omor după poliţişti. Fără să ofensez pe nimeni, munca asta îi schimbă şi îi aspreşte chiar şi pe cei mai buni dintre ei. Iar faptul că nu au resurse, că li se numără litrii de benzină din rezervoarele maşinilor, că sunt mai puţini decât ar trebui, că nu au dotări tehnice nici măcar de nivel mediu nu îi ajută să-şi facă meseria. Se ştie că avem prea puţini procurori, prea puţini criminalişti, prea puţini agenţi de poliţie la sate - părinţii unui prieten, oameni în vârstă dintr-un sat gălăţean mai retras, se bucurau că fiica unor vecini avea prieten un poliţist din alt sat; aşa, se simţeau şi ei protejaţi. Nu mai e un secret pentru nimeni, de exemplu, că nici armele pe care le au poliţiştii noştri în dotare nu sunt suficient de performante. Ce să mai vorbim de mijloace moderne de comunicaţie, de posibilitatea de a verifica on-line piste, detalii, persoane. Dacă nici nişte lucruri banale pentru secolul în care trăim, precum programele despre care vorbeam, nu funcţionează, ce să le mai ceri bieţilor oameni?
Dincolo de o disfuncţionalitate care poate apărea oricând, îngrijorător mi se pare motivul pentru care Imagetrak şi AFIS 2000 nu funcţionează de trei luni: contractul de mentenanţă pentru programele respective expirase şi nu fusese reînnoit, din lipsă de bani. Dar nu am auzit pe nimeni din conducerea poliţiei să spun să ceva despre asta, să iasă şi să ţipe după bani, să avertizeze că aşa nu se va putea lucra. Chestiuni normale, aş zice. Nu e normal să rămâi fără obiectul muncii din lipsă de bani şi chestiuni birocratice, dar nici să tragi capacul peste oala cu rahat, ca să nu miroasă, nu e normal. Că, aşa, mai bine n-o să ne fie niciodată.
