Viaţa bate filmul

Scris de Anca Spânu

Marți, 09 Octombrie 2012 00:00

La premiera gălăţeană a filmului "Despre oameni şi melci", eveniment găzduit de Teatrul Muzical în Grădina de Vară, regizorul Tudor Giurgiu a explicat, în câteva cuvinte, cum a ales împreună cu echipa sa oraşele în care filmul avea să ruleze. Pe lângă orientarea evidentă către localităţile unde există un Cinema City sau alt complex de săli de proiecţie în interiorul mall-urilor, realizatorii s-au hotărât şi în funcţie de numărul de locuitori din oraşul ales. Capitol la care, a constatat cu surprindere regizorul, Galaţiul se desprinde ca fiind singurul oraş din România de dimensiunile sale care nu are o sală de cinema. De fapt, care nu are un mall. Înţelegem de ce era Tudor Giurgiu nedumerit, fiindcă şi noi suntem. Din afară, lucrurile par extrem de simple: ai un oraş cu peste 200.000 de locuitori, capitală de judeţ? Ai public suficient de numeros pentru un cinematograf. Şi, cum nu se mai poartă sălile mamut şi nici măcar grădinile în aer liber de dimensiuni uriaşe - văzusem, recent, o fotografie din epoca în care funcţiona cinematograful în aer liber din Parcul Rizer, era imens! - soluţia cea mai la îndemână pentru companiile care se ocupă cu aducerea filmelor la public este asocierea cu alte firme care le dau acestora mâncare, haine, bijuterii, parfumuri, bunuri de larg consum, toate sub acelaşi acoperiş. Deci, un mall. Şi, spun specialiştii, nu are cum să nu meargă. Ba mai mult, dacă prin mall-uri magazinele se mai închid, mai dau faliment, cinema-ul cu sălile sale merge, bine mersi. Şi, cred eu, dacă îşi permite să ruleze filmul pentru doar doi spectatori (mi s-a întâmplat asta personal), încasările, per total, sunt mai mari decât cheltuielile. Altfel nu s-ar mai ţine nimeni de business-ul ăsta. La Galaţi, însă, din cele patru-cinci mall-uri care erau să fie n-a mai fost până la urmă decât cel de la fostul service vechi, care nu are însă cinematograf. Să recapitulăm: trebuia să avem mall la autogară - e construit, dar neterminat; trebuia să avem mall în Cartierul Dimitrie Cantemir - nici vorbă de aşa ceva; trebuia să avem mall, Galleria, în râpa de lângă stadionul "Dunărea" - tot guşterii umblă liniştiţi pe acolo şi mai trebuia să avem mall şi undeva pe centură - s-ar putea să avem acolo un Lidl. În orice caz, nici urmă de cinema în oraşul nostru. Vor spune unii, probabil, că noi murim de foame şi cinema ne mai trebuie. Perfect adevărat. Dar sunt în oraşul ăsta şi oameni cu bani - cum i-au făcut, treaba lor şi a fiscului, până la urmă - care s-ar duce la film şi ar mai şi mânca pe food court şi bea o cafea la lounge & bar (nu mă înjuraţi, aşa se cheamă zona cu restaruante, baruri şi cafenele din orice mall care se respectă). Iar existenţa unei modalităţi civilizate de a vedea un film nou ar însemna şi locuri de muncă - nu puţine - şi un semnal că, în sfârşit, oraşul se îndreaptă în direcţia bună. Un vot de încredere al acelora care îşi cunosc bine businessul şi nu-şi riscă gâtul cu perdanţi. Un fel de rating de oraş, dacă vreţi. Iar la noi, cel puţin deocamdată, semnalul acesta lipseşte. Iar viaţa bate filmul, încă o dată.