Citesc şi mă-ngrozesc! Un nene a reuşit să se transforme, din trei fente de stilou, în instituţie de interes public. Da, aţi citit bine! Nu e nicio greşeală. Omul a izbutit să convingă instituţiile statului că el - şi numai el - este continuatorul asociaţiei profesionale a învăţătorilor, care activa la Galaţi între cele două războaie mondiale, pe vremea când ’mnealui se juca - mă scuzaţi! - cu jucăria-n ţărână.
Chiar dacă logic pare imposibilă o astfel de transformare, judecătorii au concluzionat, totuşi, că un individ oarecare are tot dreptul să fie urmaşul patrimonial al unei entităţi obşteşti dispărute acum şapte decenii. Aşa că nenea cu pricina a început să revendice clădiri şi terenuri, căci - nu-i aşa? - proprietatea e sfântă în ţărişoara noastră. Acum, ca urmare a demersurilor sale, pare la un pas să pună mâna pe impozantul imobil în care funcţionează Casa Corpului Didactic (clădire ce a aparţinut dintotdeauna obştei dascălilor), după ce deja este proprietar cu acte în regulă pe o altă clădire, în care a funcţionat până acum 65 de ani o casă de ajutor reciproc a învăţătorilor.
Ingenioasa reţetă este deja patentată de mafia imobiliară românească. Care va să zică, se ia, prima la mână, una bucată asociaţie non-profit - dar musai cu patrimoniu imobiliar! - care a funcţionat înainte de naţionalizare. A doua la mână: se înfiinţează o asociaţie non-profit controlată de tine, care se înregistrează la Judecătorie fix cu numele asociaţiei care a dispărut în 1947. A treia la mână: se deschid acţiuni în instanţă pentru constatarea faptului că noua asociaţie este continuatoarea vechii asociaţii şi pentru redobândirea patrimoniului.
În fine, patrimoniul dobândit este valorificat, căci nimeni nu poate împiedica o asociaţie non-profit să vândă sau să închirieze imobile, la preţul pe care-l consideră de cuviinţă. La fel cum nimeni nu-i poate interzice să plătească membrilor ei, pentru „efortul depus”, salarii colosale, care să transfere banii, în câţiva ani, în conturile celor care „se pricep”.
În mod normal, aţi fi tentaţi să credeţi că judecătorii vor zâmbi la un astfel de demers şi că vor respinge cacealmaua imobiliară. Ei bine, nu aveţi dreptate. În marea majoritate a speţelor de acest gen, magistraţii au decis că există continuitate între entităţile juridice în cauză, deci au dat startul unui jaf imobiliar de toată frumuseţea. Există SUTE de asociaţii „continuatoare” în România (cu un statut juridic cel puţin dubios, căci nimeni nu poate continua ceea ce nu a fondat!), care au pus mâna pe mii de clădiri şi de terenuri.
Aceste proprietăţi produc acum bani - mulţi bani! - deşi ele au fost ridicate de cei cu dare de mână pentru a fi de ajutor comunităţii. Au fost şcoli de fete, licee de meserii sau orfelinate. Acum au ajuns restaurante, cluburi sau discoteci. Sub administrarea ONG-urilor interbelice (majoritatea constituite ca asociaţii de caritate), acel patrimoniu era esenţial în creşterea gradului de civilizaţie a urbei. Acum sunt fabrici de bani, din care se înfruptă şmechereşte un grup de privilegiaţi ajunşi în capul mesei din nebăgarea de seamă a legiuitorilor.
Propun viitorilor parlamentari de Galaţi (căci mai sunt doar două luni până vom avea unii noi) un exerciţiu de civism. Ce-ar fi dacă ar iniţia o comisie parlamentară care să se ocupe de anchetarea acestor retrocedări frauduloase? Aşteptăm reacţii!
