Cred că prea ne-am obişnuit să ne facem temele cu o oră înainte de începerea „şcolii”, altfel nu-mi explic de ce oamenii politici care se aruncă în lupta pentru un loc de deputat sau senator sunt invizibili patru ani, apoi, cu câteva săptămâni înainte de alegeri, au subit revelaţii despre starea oraşului. Ideile bune vin în timp de stres, când există presiune, ştiu. Dar oare presiunea asta nu există tot timpul, mai ales cu o faleză care stă să se prăbuşească, cu mizeria care ne îngroapă? Oare până acum nu au lipsit pantele pentru oamenii cu dizabilităţi, cum atrăgea atenţia săptămâna trecută unul dintre deputaţii gălăţeni, oare până acum a existat un sistem de parcare optim şi brusc acesta a dispărut, iar garajele nu au sufocat nicio clipă oraşul?
Ne dăm deştepţi şi pătimaşi din patru în patru ani, iar între timp ne bălăcim într-un dolce far niente aşteptând nirvana. Dacă vor să admire şi să gândească existenţa o pot face şi din pat, nu numai de pe băncile Senatului sau ale Camerei Deputaţilor. Iar dacă le mai vine vreo idee despre cum ar putea schimba ei localitatea în care îşi duc veacul, pot aplica un proiect pe ReStart Romania. Chiar nu e nevoie să bată drumul până la Bucureşti. Termenul de înscriere a proiectelor în competiţia ReStart Romania este vineri, 12 octombrie. Încă mai au timp. Câştigătorii primesc şi bani pentru a-şi finaliza şi lansa platformele sau aplicaţiile. Sau proiectele de genul acesta le lasă oamenilor de rând? Îi lasă pe ei să îşi bată capul pentru găsirea unor soluţii pentru cum ar putea funcţiona lucrurile în România, iar ei doar îşi respectă prezenţa în Parlament. Doar îşi onorează scaunele cu prestanţa lor, cu parfumurile şi costumele scumpe. Să înţeleg că ei au rolul numai de a parfuma locul prin care trec, de a lăsa o boare de trandafiri şi patchouli printre gropile şi tomberoanele ce dau pe-afară de gunoi?
După un "vox populi" făcut recent de "Viaţa liberă", gălăţenii cunosc doar vreo trei parlamentari, dar habar n-au ce au făcut ei în anii cât au şezut la Bucureşti. Asta, doar pentru că o fi oraşul prea mare şi sunt prea multe probleme sau, pur şi simplu, chiar nu au făcut nimic şi nu e nimic de văzut? Or fi parlamentarii gălăţeni binecuvântaţi de Dumnezeu cu orbire să nu vadă năruirea templului Galaţilor şi păcatul în care se scaldă municipalitatea şi oamenii care compun municipiul. Apoi, dacă vor să păstorească, să păstorească, nu să lase oile să se piardă de turmă, iar cocioaba turmei să se dărâme.
Aşadar, vrem strategii. Eu, ca simplu cetăţean, vreau proiecte care să nu ţină doar o lună. Vreau ca politica lor să nu mai fie impregnată de promisiuni şi jocuri ce ţin numai de învingerea celorlalţi candidaţi. Nu vreau să aud de jocurile lor politice. Vreau doar să văd ce se face şi nici măcar asta. Vreau să mă trezesc, pur şi simplu, că lucrurile s-au făcut. Nici nu ar trebui să mă gândesc la gropi, la tomberoane pline, la cum a mai cheltuit nu ştiu care deputat bani publici ca să plece din ţară. Ar trebui ca astea să nu existe. Nu vreau să mă gândesc la lipsa parcurilor, pentru că ele ar trebui să fie şi să le putem folosi. Vreau să mă pot duce la un film, după muncă sau în weekend. Nu mă interesează promisiunile deşarte. Vreau ca deputaţii şi senatorii să îşi facă strategiile din timp şi să mă lase pe mine să-mi plimb parfumul prin parcuri. Chiar dacă nu e de 1.000 de euro sticla.
