Discutam deunăzi cu cineva dintr-un oraş important, posesor de aeroport - visul nostru de mărire, promis şi răspromis de n candidaţi de când am eu drept de vot şi până acum - despre poziţia de director administrativ al locului de unde-şi iau zborul visele de îmbogăţire ale românilor care pleacă la muncă în străinătate sau, de ce nu, cele de vacanţă ale norocoşilor care s-au îmbogăţit aici, în ţărişoară. Poziţia cu pricina este răsplătită cu peste 7.000 de lei pe lună, asta în condiţiile în care omul în cauză nu va veghea la buna desfăşurare a zborurilor sau la siguranţa pasagerilor, ci se va ocupa de chestiuni administrative. Bun, întreb eu, naivă, şi ce trebuie să faci pentru banii ăştia? Răspunsul a venit, sec: "Să fii în politică!"
Evident, eu, ca om al muncii onest şi responsabil, întrebam ce trebuie să facă un director administrativ de aeroport pentru cei peste 7.000 de lei pe lună pe care-i primeşte. Dar realitatea românească, iar Galaţiul, precum se poate vedea lesne din serialul "Vieţii libere" cu creşterea şi descreşterea şefilor de deconcentrate, nu face excepţie, este că nu contează ce muncă ai de făcut pentru salariul ăla. Ca să fii director undeva "la stat" nu trebuie să fii vreo capacitate, nici măcar studiile în domeniul vizat nu-s neapărat necesare, altfel nu ar fi ajuns un inginer metalurg şef la agricultură, cum s-a întâmplat cu Violeta Nanu, care a condus Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură de parcă ar fi şi ştiut cu ce se mănâncă. Acuma, ce să zicem, mulţi ingineri şi-au schimbat, după Revoluţie, direcţia şi scopul în viaţă. Dar, dacă tot te reorientezi, pune-te, frate, cu burta pe carte în domeniul ăla, citeşte, du-te la cursuri de perfecţionare, fă un masterat, să poţi măcar înţelege hârtiile pe care ţi le fac subordonaţii şi ţi le pun sub nas, la semnat. Pentru că, dacă nu le câştigi respectul dând concurs ca să ocupi postul, măcar să vadă că vrei să înveţi ceva din meseria pe care ei o practică de zeci de ani, fără să fi avut şansa să ajungă şefi, din lipsă de pedigri politic. Nu o dată am auzit, în cei peste 13 ani de când lucrez în presă, cum era forfecat un şef de deconcentrate pus politic. Dar, atenţie, nu atât fiindcă era pus politic, ci pentru că era incompetent. Ăsta e baiul, de fapt: că partidele nu promovează oamenii de valoare, ci lichelele. Pe şefii de partide nu-i interesează cine ar putea să facă treabă mai bună în cutare sau cutare post. Nu, singurul lucru care contează este cotizaţia prealabilă către partid şi, evident, serviciile pe care, ulterior, va fi obligat să le facă din poziţia astfel obţinută. Practic, decident e sprijinul politic, iar sprijinul politic este determinat ori de înrudiri, încumetriri şi altele asemenea, ori de bani. Mulţi bani.
Evident, logic ar fi ca orice şef de instituţie să fie ales dintre performerii mediului privat pe domeniul respectiv. Adică, vrei dom'le şef la APIA, cauţi primii trei sau cinci cei mai buni ingineri agronomi sau fermieri din ţinut, le faci propunerea şi organizezi concurs, cel mai bun să câştige. Vrei director la ANSVSA? Contactezi cei mai meseriaşi dintre medicii veterinari şi le propui un job bine plătit, cu beneficii şi tot tacâmul. Poate unii vor refuza, dar eu cred că nu toţi. Şi poate, aşa, s-ar rupe pisica şi nu ne-am mai trezi cu tot felul de aberaţii. Bine cel puţin că nu au ajuns să pună ingineri de chimie alimentară şefi la Poliţie. Dar mai ştii?
