Am mai scris şi în alte rânduri că nu îmi plac cerşetorii. Nu am nicio problemă cu oamenii care fac ceva, orice, şi aşteaptă o recompensă. Le-am dat bani unor studenţi care cântau în Piaţa Mare din Sibiu şi am făcut-o cu toată inima. În străinătate, m-am fotografiat cu oamenii-statuie şi le-am dat un ban pentru asta. La fel, nu am nimic împotriva celor care fac portrete în cărbune turiştilor prin staţiuni, nici măcar împotriva celor care, îmbrăcaţi în costum de clovn, le atrag copiii cu baloane colorate (deşi cred că părinţilor nu prea le place treaba asta). Sincer, nu m-ar deranja să-i văd nici pe Faleză la Galaţi, în chioşc sau la amfiteatru şi sunt convinsă că şi gălăţenilor le-ar plăcea să fie imortalizaţi contra cost. Orice activitate care presupune efort mi se pare firesc să fie răsplătită. Că ar trebui să fie impozitată, e deja o altă discuţie, dar, indiferent de situaţie, prefer pe cineva care munceşte pentru banii respectivi, decât pe cineva care doar întinde mâna.
Dincolo de tragedia care aduce un om în situaţia de a cerşi - şi sunt, ştiu, şi oameni care nu au încotro - mai cumplit mi se pare ca un om care nu se poate apăra şi care dispune de un venit tocmai pentru că se află într-o situaţie limită (este bolnav, fizic sau mintal, are un handicap major din naştere etc) să fie exploatat fără ruşine de alţii, de regulă înrudiţi cu el, dar nu numai, care ar putea foarte bine să muncească, dar preferă să lase un nenorocit în stradă, să întindă mâna pentru ei. Şi, deşi în teorie legea dispune de toate mijloacele pentru a împiedica producerea unor asemenea fapte, în practică, lucrurile stau diferit. Degeaba se dau zeci de amenzi, dacă acestea nu fac decât să îngroaşe dosarele cu nerealizări ale serviciului local de colectare a impozitelor şi taxelor şi pe al poliţiei locale sau de sector. Pentru situaţii disperate, în care un părinte, un copil, un frate etc este trimis la cerşit sau, pur şi simplu, lăsat cu zilele afară, indiferent de vreme, abia îmbrăcat, mizerabil, nehrănit, tocmai pentru a stoarce mai cu sârg mila publică, ar trebui să existe măsuri de urgenţă. Ar trebui ca victima să fie scoasă din familie, cel puţin temporar, până se repune pe picioare şi înţelege că normalitatea nu este să fii exploatat de propria familie. Normal este să fii iubit, ajutat, respectat, tratat omeneşte, mai ales atunci când venitul tău este singurul din casă.
Cât despre cei exploataţi de străini, adevăraţi lideri ai mafiei cerşetorilor, aici lucrurile ar trebui să fie şi mai simple. Să-i urmărească Poliţia locală cui se duc să dea banii strânşi sau cine vine să-i ia de la ei şi pe urmă să meargă pe fir, iar netrebnicii - de obicei din ăştia cu ceafa lată, numai buni de muncă - să fie băgaţi la răcoare sau puşi să spargă asfalt în lucrările publice. Să li se pună sechestru pe orice bun pentru care nu au acte doveditoare. Să fie fugăriţi, împrăştiaţi, terorizaţi exact cum îi terorizează ei pe copiii şi bătrânii pe care-i pun să cerşească întru creşterea şi propăşirea burţilor proprii. Pentru că, în timp ce la fiecare colţ de stradă, în fiecare parcare de supermarket, pe lângă fiecare biserică şi în orice cartier cerşetoria înfloreşte, gălăţenii care scot, miloşi, banul din buzunar să ajute un necăjit sărăcesc. Şi sunt luaţi de fraieri.
