Împreună cu părinţii mei, fac parte dintre cele 70.000 de familii gălăţene dependente de sistemul public centralizat de încălzire. Nu pentru că am fi vrut, ci pentru că, atunci când ne hotărâsem să punem centrală, ni s-a spus că nu se mai poate, că suntem într-o zonă unitară de încălzire, că s-au făcut îmbunătăţiri în sistem şi, vezi Doamne, debranşarea noastră ar produce mari pagube. O fi. Dar eu una n-am văzut nicio îmbunătăţire. Tot plătim întreţinerea de ne ustură la buzunar, căldura fiind, evident, cea mai mare parte din sumă. În plus, apa caldă vine tot rece, să speli vasele în bucătărie e o adevărată aventură, iar la baie am pus, încă din vara aceea când ne-au lăsat trei luni fără apă caldă, boiler electric. Pentru care, evident, plătim o factură destul de serioasă la electricitate. Chiar şi atunci când totuşi vine, apa caldă are un miros ciudat, ca de motorină, uneori e chiar cumva unsuroasă şi are o culoare de nici nu-ţi vine să intri în ea. Unde or fi îmbunătăţirile alea, habar nu am, dar de văzut, nu se văd.
Pe lângă calitatea scăzută a apei calde, să ne amintim că, brusc, săptămâna trecută, chiar când era mai frig, a scăzut temperatura în calorifere, iar în unele cartiere acestea nu s-au mai încălzit deloc. Încă nu ştim cum şi cât vom plăti pentru zilele acelea când trebuia să dăm caloriferul la 5 pentru a avea căldură ca şi când ar fi fost la 3, dar eu aş pune pariu că n-o să ne scadă cu nimic factura din ianuarie. În fond, nu suntem copii, ştim cu toţii că istoria cu pricina nu e nouă, s-a mai întâmplat şi altădată să stăm în frig şi să plătim ca şi când ar fi fost cald, exact cum ni se întâmplă tuturor cu apa caldă, care curge rece câte jumătate de oră până să poţi să speli un copil. Că tu, adult, te mai speli şi cu apă călâie, dar pentru un bebeluş, căruia trebuie să-i faci zilnic baie, nu-i chiar la îndemână să încălzeşti atâta apă, unde mai pui că există şi riscul să te opăreşti şi nici nu poţi sări peste baie fiindcă nu curge apa la reţea.
Deci, de servicii la parametrii prevăzuţi în contract (fie el doar cu asociaţia, că direct cu beneficiarul nu există) nici vorbă, în cele mai multe cazuri. Banii însă ni-i cer şi nu-s puţini. Am ajuns, într-un oraş cu 10-15 locuri de muncă vacante disponibile într-o zi - şi, fie vorba între noi, nici acelea nu sunt reale, că de multe ori angajatorii le anunţă la AJOFM doar fiindcă aşa le cere legea, selecţia fiind făcută deja - să ni se calculeze o întreţinere mai scumpă decât în Bucureşti. Nu glumesc deloc, am văzut chestiunea pe viu: la un apartament cu trei camere, cu aceeaşi suprafaţa ca a celui în care locuiesc eu, trei persoane au plătit pentru decembrie 2012 cu circa 140 de lei mai puţin decât eu şi familia mea în aceeaşi lună. Fără să închidă caloriferele sau alte prostii din astea, în condiţiile în care veniturile şi nivelul de trai al bucureştenilor nu se compară cu ale noastre, oricum ai da-o.
Concluzionând, fie că rămânem în continuare la Apaterm sau trecem pe Calorgal, faceţi dracului ceva să plătim mai puţin, stimaţi edili, că o să ne luăm câmpii. Şi o să rămâneţi şi fără bun-platnicii ăştia puţini care mai sunt.
