Cocoşat de „Săru’mâna!” şi deschizând uşa cu fruntea (politică) plecată, aşa se trece pragul instituţiilor de interes public şi local. Vorbim, desigur, despre biroul suprem, care măcar o dată la patru ani îşi schimbă din temelii până în tavan culoarea. Culoarea politică, nu neapărat designul interior. Că uneori şeful stă prea puţin să mai apuce să mute birouri şi secretare, dacă, de exemplu, instituţia e subordonată Guvernului. Dacă-i o instituţie a Primăriei sau a Consiliului Judeţului, atunci patru-opt ani nu-l deranjează nimeni cu întrebări insidioase despre performanţe în funcţie.
Povestea înscăunării celor mai credincioşi membri de partid în consiliile de administraţie ale societăţilor de interes local a început din cauza legii incompatibilităţii. Că, până atunci, onor aleşii erau şi membri în CA-uri pe la societăţile edilitare. Şi când legea nu le-a mai permis, au fost nevoiţi să-şi găsească oameni de încredere, destoinici, cărora să le încredinţeze cârmuirea unor firme de mare angajament, menite să aducă apa caldă, apa rece sau curăţenia în casa ori în calea gălăţeanului. Pe principiul „Vin ai noştri, pleacă ai voştri!”, rulajul se petrecea o dată la patru ani, când se schimba garda politică la putere.
Cel mai năucitor moment al politicii băştinaşe a fost atunci când, prin hotărâre de Consiliu, a fost „abolită” obligaţia directorului sau a şefului suprem de a avea studii superioare. Dacă pentru eşaloanele imediat următoare facultatea era obligatorie, pentru întâiul scaun era facultativă. De ce? Petru că destoinicii copii de suflet ai lui Eugen Durbacă nu avuseseră timp de facultăţi, unii nici măcar de-un liceu acolo, dar chiar şi aşa trebuiau înscăunaţi. Ajunşi în funcţii, s-au apucat de carte, că, vorba aia, nu trebuie să ai inteligenţa din privire a unui câine ca să-ţi scoţi o diplomă pe la vreo tipografie, ptiu!, universitate privată. Şi uite-aşa au ajuns psihologi făcuţi la apelul bocancilor în fruntea Apă Canal, a Poştei ori a altor deconcentrate, fără concentraţie profesională. Şi ca să nu calce strâmb în vreo incompatibilitate, consilierii locali „directoreau” la instituţiile judeţele, iar cei judeţeni „şefuiau” societăţile municipale, iar toată lumea era fericită.
Ce dacă pe mâna unor „competenţi” de partid, cu valoarea în cotizaţii şi diploma în carnetul de membru, au murit înainte de vreme SC Construcţii şi Reparaţii - fie-i bujia uşoară, Citadina - creşte-i-ar floricele proaspete pe piept, ori s-a convertit Ecosal Prest din societate în serviciu public! Şi tot politic s-a născut din mamă adulteră şi tată necunoscut Gospodărire Urbană. Tot politic, Apaterm trage să moară şi o îngroapă de vie datoriile neplătite. Şi las’ că nici Drumuri şi Poduri n-are o cale prea lungă!
Unde-s acum să dea seama şi cu subsemnatul membrii din CA-uri şi directorii? Cât a fost de şefuială, s-a şefuit în draci, acum s-au dat toţi la fund. Nici usturoi n-au mâncat, nici gura (politică) nu le miroase! Asta-i viaţa şi partidul! Şi clanţa uşii e politică! Atâta vreme cât dincolo de uşă mai e ceva de j(ş)efuit!
