Galaţiul, cu un deceniu în urma marilor oraşe

Scris de Anca Spânu

Marți, 14 Mai 2013 00:00

Mi-e ruşine şi mă doare să spun asta, dar am rămas cu cel puţin zece ani în urma principalelor oraşe ale României. Ceea ce se întâmplă la noi abia acum, cu poticneli şi sughiţuri, în materie de infrastructură, în majoritatea oraşelor mari ale ţării e deja istorie: asfaltarea şi sistematizarea marilor bulevarde, înlocuirea ţevilor de toate neamurile, toaletarea copacilor, amenajarea spaţiilor verzi, a locurilor de joacă pentru copii, reabilitarea mobilierului urban etc. Iaşi, Braşov, Sibiu, Timişoara, Arad, Cluj (deşi aici încă mai e de lucru la străzi), Oradea, ca să nu mai vorbim de Bucureşti, unde mâna lui Oprescu se simte clar, toate aceste oraşe au început de acum un deceniu ceea ce facem noi abia azi. Să ne înţelegem, nu e rău că se fac lucrurile şi la noi, chiar şi acum. Şi mie îmi place să merg pe asfaltul nou de pe Brăilei, abia aştept să fie gata toată strada şi nu numai ea, să nu-mi mai rup coloana de fiecare dată când merg cu maşina. Îmi place şi că au pus copăcei în ghivece la Potcoava, să fie şi acolo umbră. Ce nu-mi place este că nu s-a reuşit asfaltarea din mai puţine bucăţi a străzii Brăilei - toată lumea ştie că, la încheieturi, asfaltul va ceda cel mai repede -, nu-mi place că pe Frunzei, deşi nefinalizată şi nedeschisă oficial, circulă maşini stricând asfaltul încă neterminat. Nu-mi place că acei copăcei din ghivece sunt abia nişte beţe firave, când, în mod normal, ar fi trebuit cumpăraţi mai mari, cu coroana deja formată, să nu mai existe riscul de a se usca sub soarele deja arzător. Şi să şi facă, imediat după instalare, umbră. Continuăm să fim cârpaci, să facem lucrurile din bucăţi şi nu mereu până la capăt. Şi să nu-mi spună mie edilii că la români nu se poate construi nemţeşte, că se poate. Firma care a ridicat Kauflandul de la Inelul de Rocadă era tot românească - ce-i drept, nu din Galaţi, ci din Constanţa -, şi au muncit oamenii ăia toată iarna, cu abia o zi, două pauză, când a fost cel mai frig. Şi au fost gata la timp, şi în urma lor totul a rămas impecabil, aşa încât să ţină nu doar la inaugurare, ci şi după. E adevărat, beneficiarul e neamţ, iar contractul, probabil, e pe măsură. Ai noştri au pus nişte pământ proaspăt în scuarul de pe Brăilei şi, după ce că am stat în timpul Sărbătorilor Pascale cu ditai mormanele inestetice în mijlocul drumului, după ce au terminat lucrarea nici măcar n-au avut bunul simţ spă măture şi să spele carosabilul, altfel proaspăt asfaltat. Mi-e ruşine şi mă doare să recunosc. suntem cârpaci şi, atâta timp cât nu recunoaştem asta, atâta timp cât nu ne remediem atitudinea de "lasă că merge şi aşa", n-o să ne fie mai bine. Vom fi mereu la coada cozii: ultimii la investiţii, ultimii la inovaţii, ultimii la nivel de trai. Duminică seara, la Dramatic, gălăţenii stăteau la coadă să vadă "Peţitoarele", cea mai recentă premieră a actorilor noştri. Vizavi, pe terasa unei cafenele, nişte tineri beau limonadă şi jucau jocuri de societate. Lângă Pedagogic, un părinte îi atrăgea atenţia copilului să închidă robinetul ţâşnitorii după ce a băut apă, să facem economie. Altul îi atrăgea atenţia fetei de vreo 10 ani să meargă cu bicicleta pe pistă, nu alături. Putem fi civilizaţi, îndrăgostiţi de frumos, suntem mai mult decât nişte giboni care îşi beau minţile şi se bat precum tembelii. Merităm mai mult. Acum, nu peste zece ani.