De câteva luni, lângă gardul dinspre Galaţi al combinatului siderurgic, s-a iscat un adevărat şantier. Utilaje grele, oameni, forfotă. La prima vedere, ai crede că se construieşte un obiectiv industrial important. Realitatea, însă, este cu totul alta: acolo operează – ilegal! – un grup de „investitori” în căutarea de fier vechi. Din ceea ce am aflat (evident, neoficial) proprietarul utilajelor ar fi un interlop local cunoscut publicului pentru că este „jupânul” traficului de femei uşoare, dar şi după o poreclă ce nu poate fi reprodusă aici din cauza sonorităţii obscene.
Să fim bine înţeleşi: nu este ilicit să colectezi fier vechi, atâta vreme cât o faci după ce obţii toate avizele necesare şi plăteşti impozitele şi taxele aferente. Atâta doar că acolo, în coasta Combinatului, avem o „piraterie” în toată regula. Terenul pe care se fac excavaţiile este proprietate publică şi este în administrarea Primăriei Galaţi. Legal, nimeni nu are voie să facă gropi (şi ce gropi – adevărate canioane!) fără aprobarea proprietarului terenului. Această aprobare, evident, nu există. Totuşi, paradoxal, cei de Primăria Galaţi se văicăresc că nu pot, că n-au instrumente, că nu ştiu cum să stopeze şantierul ilegal. Şi-atunci ce mai caută la Primărie? Să-şi dea demisia, căci e clar că au eşuat lamentabil în acţiunea de protejare a proprietăţii publice.
Nici cei de la Mediu nu reuşesc – zău că nu înţeleg de ce! - să ia taurul de coarne. Deşi la doi paşi de oraş se produce o distrugere de proporţii a arealului natural (lucru care este sancţionat de legislaţia în vigoare) nu au luat nicio măsură. Asta cu atât mai mult cu cât – repet – excavaţiile nu sunt autorizate. La fel Inspectoratul Teritorial de Muncă, instituţie care nu vede că pe acel versant lucrează „la negru”, zi lumină, zeci de oameni. Aş enumera aici şi Poliţia Locală, care are în grijă – potrivit propriilor declaraţii – ordinea publică, respectarea legislaţiei de mediu, aplicarea legislaţiei muncii, chestiunile de urbanism etc. Adică exact ceea ce se încalcă în şantierul ad-hoc de la marginea oraşului.
Explicaţiile furnizate „Vieţii libere” de o serie dintre reprezentanţii instituţiilor gălăţene – care spun că nu reuşesc să-i prindă în flagrant pe făptuitori – ar putea părea hazlii dacă situaţia nu ar fi, de fapt, dramatică. Acolo, lângă combinatul siderurgic, se practică, 12-14 ore pe zi, sclavagismul, evaziunea fiscală, distrugerea mediului, încălcarea proprietăţii publice. Nu trebuie să faci vreo pândă sofisticată, ci pur şi simplu trebuie să te duci faţa locului, iar proprietarii utilajelor nu au unde să plece cu excavatoarele, căci teleportarea e deocamdată doar un vis al autorilor de literatură SF.
De ce nu le pasă autorităţilor de ceea ce se întâmplă? Nu putem răspunde noi, ziariştii, în locul lor! Însă putem calcula miza afacerii. După câte ne-au declarat o serie de martori, din şantierul ilegal se scot zilnic 4-5 basculante cu fier vechi, conţinând circa 30 de tone de „marfă”. Asta înseamnă circa 7.000 de euro pe zi, adică peste 200.000 de euro pe lună, deci aproximativ 2,4 milioane de euro pe an. La banii ăştia, mi se pare destul de uşor să obţii „bunăvoinţa” autorităţilor, căci, doamnelor şi domnilor, banul e ochiul dracului. Rog autorităţile să mă contrazică închizând imediat şantierul ilegal!
