Vineri a fost ziua „Z” pentru patru cluburi din Liga I, care aşteptau de la Federaţia Română de Fotbal verdictul Comisiei de Apel a Sistemului Naţional de Licenţiere. Fiind vorba de decizii de o importanţă extremă pentru viitorul acestor grupări, firesc, au stat cu sufletul la gură de jucători, staff tehnic şi suporteri. Zeci de mii, în total poate chiar sute de mii, pentru că era vorba de patru cluburi. Dar celor din FRF nu le-a păsat absolut deloc de public, care a primit informaţia despre verdicte abia aproape de miezul nopţii. Noi, gălăţenii, am fost privilegiaţi, FC Oţelul a primit hotărârea relativ devreme, neoficial pe la ora 19,00, transmisă publicului prin diverse pârghii imediat şi oficializată printr-un comunicat al clubului pe la 21,30, dar ceilalţi au fost ţinuţi pe jar şi sub clar de lună. Iar ca bonus, au fost arşi prin decizii negative.
Dosarele se judecaseră marţi, a fost timp destul de analizat şi luat decizii, dar nu şi pentru cei din FRF, care au demonstrat a jdemia oară că nu le pasă de public. De parcă fotbalul ar fi doar al lor, nu al spectatorilor, al suporterilor.
De fapt, ca batjocura să fie totală, verdictele au fost comunicate doar direct cluburilor, iar acestea au transmis informaţia mai departe, către suporteri, prin intermediul mass-media. Nu cum ar fi fost normal şi moral, printr-un comunicat de presă. De altfel, nici până la ora când acest text pleacă în pagină, duminică la prânz, pe site-ul FRF nu e niciun cuvânt despre acest subiect. În schimb, Direcţia Presă şi Comunicare a FRF a avut, ca mai mereu în ultima vreme, o altă grijă, să dea o replică plină de ironie şi aroganţă la articolul unei publicaţii. Sfidare şi nesimţire cât cuprinde.
Alt aspect, ce denotă indiferenţă şi amatorism, îl reprezintă momentul luării acestor decizii. Rapid şi U. Cluj, intrate în insolvenţă, aşteaptă pe 17 mai verdictul judecătorului sindic în ceea ce priveşte planul de reorganizare. Dacă e favorabil, ar fi putut primi şi licenţa. De ce nu s-a aşteptat? De ce, când mai sunt la ora asta de jucat trei etape şi jumătate? Spre exemplu, CS Severin era la doar un punct de evitarea retrogradării, ar fi avut motivaţie până la capăt, ce va fi acum, când ştiu că lupta pe teren e zadarnică? Nu sunt aruncate la coş spiritul sportiv şi corectitudinea competiţie, putându-se merge chiar şi până la „liber” pentru blaturi?
Apoi, mai e modificarea ce a fost adusă regulamentului, echipele fără licenţă de pe locuri neretrogradabile nu pot fi înlocuite de altele. Astfel, presupunând că şi CS Severin urcă deasupra liniei, ipoteză foarte posibilă, se poate ajunge la o primă ligă cu numai 15 echipe. Ca la noi la nimeni, în fiecare etapă una dintre formaţii să stea pe tuşă. Interesează pe cineva din FRF? Da’ de unde, au doar dureri la un kilometru în spatele cotului, la fel cum a fost vara trecută. Au ştiut din timp ce echipe s-au retras din liga secundă, dar nu s-au sinchisit să refacă „ţintarul” etapelor, de stau şi câte trei formaţii pe rundă în seria I şi te uiţi pe clasament neştiind dacă e relevant, când unele au 22, altele 21 sau 20 de meciuri jucate.
Ce-i de făcut pentru a ne recupera fotbalul de la Sandu şi ai săi? Greu de găsit o soluţie, dar cert este că e timpul să aruncăm la coş atitudinea mioritică a resemnării.
