Radeţi chioşcurile!

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Sistematizarea străzii Stadionului/Frunzei/Gheorghe Asachi (nu fiţi derutaţi, e una şi aceeaşi stradă, cea cu linia de tramvai care trece pe lângă Sala Sporturilor, continuă după intersecţia cu Prelungirea Brăilei şi ajunge la Stadionul "Oţelul"), acţiune pe care locuitorii din zonă aşteaptă deja de vreo doi ani s-o vadă terminată, se confruntă, pe ultima sută de metri, cu ceva probleme. După ce municipalitatea a avut buna idee de a rade toate chioşcurile amplasate în zona Stadionului "Oţelul", s-au găsit voci care să le plângă de milă întreprinzătorilor, în ciuda unui curent de opinie clar favorabil curăţării oraşului de aceste relicve ale anilor '90. Să ne înţelegem: nu are nimeni nimic împotriva iniţiativei private. Ba dimpotrivă, eu una consider că nu e suficient încurajată, că ar trebui ca actele necesare pentru începerea unei afaceri să fie mai puţine, să eliminăm birocraţia care descurajează din start pe oricine încearcă să facă, real şi palpabil, ceva în ţara asta. E normal să ajuţi un om care e dispus nu doar să-şi câştige banii necesari propriei familii, dar să mai dea şi de lucru la vreun om, doi în plus, acolo. Dar, pe de altă parte, e la fel de normal ca în doi, trei, cinci ani, acest mic întreprinzător să evolueze, să devină, nu ştiu, mijlociu. Să investească o parte din profitul obţinut într-o afacere care să-i asigure lui un nivel de trai mai ridicat, dar care să şi creeze mai multe locuri de muncă, să producă plusvaloare în comunitate. Dacă asta nu se întâmplă, dacă vezi în schimb că întreprinzătorului cu pricina îi cresc case pe la Lepşa şi maşini fără număr în bătătura vilei, atunci ai toate drepturile tu, administraţie publică, să te întrebi de ce omul acela nu vrea să-şi depăşească şi el condiţia de buticar-chioşcar. Aaa, nu cumva nu vrea fiindcă îi convine situaţia, fiindcă obţine profit fără să se chinuie prea mult? Pentru cei care plâng pe urmărul chioşcarilor rămaşi fără magazine pe lângă Oţelul, iată nişte cifre: chiria pe care aceşti oameni de afaceri o plăteau Primăriei pentru spaţiile respective este de până în 200 de lei pe lună. Atenţie, indiferent de mărimea spaţiului şi de destinaţia lui. Păi, să nu vă supăraţi, chiria unei garsoniere amărâte pe la I-uri este între 400 şi 500 de lei pe lună. Şi oamenii nu o plătesc să scoată profit, ci pur şi simplu să aibă un acoperiş deasupra capului. În aceste condiţii, de ce ar trebui să-mi fie milă de un întreprinzător care, pe lângă faptul că nu a reinvestit mai nimic pentru a-şi dezvolta afacerea, mai şi vinde băuturi la pahar, numai bune de mulţumit beţivii abonaţi, care pe urmă se duc şi-şi fac nevoile pe unde apucă, în spaţiile verzi îngrijite de gospodari şi de Gospodărire Urbană? Păi vă spun eu, nu mi-e. Da, e drept, şi mie îmi place să ştiu că am chioşcuri non-stop în cartier. Mă mai duc, rar, după câte o apă sau o bere sau o lămâie când am uitat să iau de la supermarket. Dar asta se întâmplă o dată, de două ori pe lună, cel mult. Şi, dacă preţul pe care trebuie să-l plătesc pentru civilizaţie va fi să nu mă mai duc, păi n-o s-o mai fac şi asta e. Radeţi, domnilor edili, toate aşa-zisele magazine, în fapt nişte bombe înghesuite şi insalubre, fără condiţii şi fără viitor.

Citit 2949 ori Ultima modificare Marți, 18 Iunie 2013 16:30

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.