Credeaţi că s-au terminat metodele de furat? Ba uite că nu! De ceva timp am o pasiune un pic mai ciudată: iau la bani mărunţi licitaţiile de achiziţii de bunuri şi servicii în care sunt implicate instituţiile publice gălăţene.
O bună bucată de vreme am „disecat” devize şi calculaţii de preţ. Ia să vedem noi cât costă kilul de cuie, litrul de vopsea, metrul cub de cherestea! Recunosc, n-am găsit multe abateri spectaculoase, însă nu pentru că n-aş fi fost suficient de insistent în investigaţie, ci pentru că - să o spunem pe şleau - pe tărâmul acesta, al construcţiilor, se fură chinezeşte, cu picătura. Dar la final se adună. Şi ce se adună!
Spre exemplu, lipsa a doi milimetri din grosimea unui strat de asfalt în suprafaţă de câteva mii de metri pătraţi nu se bagă seamă, dar contează. Să zicem că se asfaltează o/un stradă/drum de 500 de metri lungime şi 6 metri lăţime, adică de 3.000 de metri pătraţi. Doi milimetri lipsă la grosimea stratului pare un fleac. Însă înseamnă - n-o să vă vină să credeţi! - 60 de metri cubi de asfalt. Respectiv, circa 70 de tone. Cum preţul mediu al unei tone de asfalt de calitate medie este de 80 de euro (cu tot cu TVA), aflăm că din buzunarul contribuabilului dispar, din condei, cam 5.600 de euro. Cu manopera plătită pentru asfaltul fictiv se ajunge pe la 8.000 de euro. Simplu, curat, eficient, insesizabil. Imaginaţi-vă ce înseamnă 1 sau 2 centimetri mai puţin (practică, de altfel, obişnuită) şi înmulţiţi şi cu numărul de străzi şi drumuri asfaltate anual în judeţul nostru. O să obţineţi o sumă ameţitoare, ce bate spre 6-7 milioane de euro. Pe an şi doar în judeţul Galaţi!
Însă subţiatul asfaltului e doar o latură a controversatei afaceri cu drumurile noastre cele găurite. Un ban bun şi nemuncit iese şi din plombare. Care plombare se studiază, se planifică şi se plăteşte, însă de făcut se face doar din doi în doi. Mergeţi de la Galaţi la vama Oancea sau de la Vânători la Târgu Bujor şi o să înţelegeţi ce vă spun. Pe acele drumuri s-a plătit plombarea (başca faptul că au luat unii bani pentru a număra gropile, ca să se ştie cât va costa lucrarea). Voi vedeţi vreo plombare?! Eu nu!
Şi dacă ar fi doar hoţiile de la drumuri şi străzi, ar mai fi cum ar mai fi. Alarmant este că octopodul şi-a întins tentaculele şi în alte zone, care până acum păreau în afara controlului politic şi a suspiciunilor de corupţie. Mai nou, a intrat în acţiune metoda „pe bucăţi, băieţi, pe bucăţi”. Aceasta constă în fărâmiţarea contractelor de achiziţie publică până la valori care nu mai necesită licitaţie. Deci se poate face negociere cu încredinţare directă către un singur ofertant, ales „pe sprânceană” de către şeful instituţiei contractante.
Metoda este aplicată la scară largă în instituţiile medicale gălăţene care, în ultimele trei luni, au făcut achiziţii de sute de mii de euro (medicamente, dispozitive medicale şi lucrări de construcţie) fără să mai organizeze vreo licitaţie. Cu alte cuvinte, autorităţile gălăţene preferă să cumpere scump ceea ce ar putea cumpăra ieftin, în vreme ce pacienţii sunt nevoiţi să îndure condiţiile groaznice din spitale (că, deh, nu sunt bani…) şi trebuie să aducă de acasă aspirina şi bandajul.
Cu riscul de a cădea în retorism, nu pot să nu mă întreb - că altceva nu pot face, din păcate - oare procurorii gălăţeni şi inspectorii Curţii de Conturi ce părere au despre aceste afaceri necurate?
