În ultimele luni, în paginile cotidianului "Viaţa liberă" au fost publicate zeci de idei ce ar trebui să le tragă un semnal de alarmă politicienilor în legătură cu viitoarea dezvoltare a Galaţiului. Niciuna dintre ele nu ţine de vreo fantezie a autorilor articolelor, ci toate sunt bazate pe realităţi, pe aplicabilitate şi mai ales pe faptul că în alte oraşe ale României au funcţionat.
Lăsând la o parte ceeea ce au făcut şi au visat alţii, mă gândesc la promisiunile făcute în campaniile electorale. Din postura de moderator al unei emisiuni politice difuzată în timpul campaniei pentru Primărie, mi-a fost dat să aud multe discursuri. Unele năstruşnice, altele ce frizau nebunia, altele decente şi aplicabile.
Personal, mi-a rămas în minte un proiect care, dacă ar fi realizat, ar putea reprezenta un imbold dat turismului. Ideea este incredibil de simplă. Să facem curse regulate, cu vaporaşul, între Galaţi şi Sulina. Dacă ar aplica această idee, politicienii nu ar reinventa apa caldă. Aceste curse au existat înainte de Revoluţie. Mai mult, politicienii nu ar fi nevoiţi să scoată foarte mulţi bani de la bugetul local, deoarece, culmea, infrastructură chiar există. Avem un terminal de pasageri, andocat în dreptul Palatului Navigaţiei, construcţie ce a costat peste un milion de euro, bani europeni. Vapoare de pasageri există la Tulcea. Dacă cineva le-ar demonstra, negru pe alb, celor de la Navrom că se poate face profit, cred că această companie nu ar avea prea multe de obiectat în a redirecţiona o cursă spre Galaţi.
Decât să ne plângem de milă şi să înjurăm pe la colţuri că nu avem ce le oferi turiştilor, că nu avem infrastructură, că nu avem restaurante, că nu avem în general nimic, am putea să încercăm să profităm de avantajele noastre. În momentul în care un vapor face astfel de curse, se pot naşte afaceri adiacente, din bani privaţi, afaceri ce pot aduce fonduri serioase la bugetul local al Galaţiului.
De asemenea, o altă idee interesantă a venit tot din gura reprezentantului unui partid politic în aceeaşi campanie. Construirea unui muzeu naval la Galaţi. Slavă Domnului, şi în acest domeniu Galaţiul are cu ce se lăuda. Şi cu bune, şi cu rele. Prin intermediul unui astfel de muzeu se pot face mult mai cunoscute valorile Galaţiului. Se poate menţine vie în memorie tragedia navei Mogoşoaia, din septembrie '89. Şi câte şi mai câte. Totul este să şi vrea cineva.
Până să construim stadioane şi mall-uri, până să ne certăm pe tema regionalizării, să ne gândim ce putem face cu materialul clientului. Căci există material. Cursele Galaţi - Sulina, gândite cu atenţie, pot oferi surprize nebănuite iniţiatorilor. Nu numai turiştii pot beneficia de ele. Şi nu numai Galaţiul. Eu, ca gălăţean adoptat, aş merge cel puţin o dată pe vară cu vaporul, cu întreaga familie, la Sulina. Locul este senzaţional, transportul cu vaporul cred că m-ar costa mult mai puţin decât orice altă variantă şi, în plus, aş vedea de pe Dunărea această parte de Românie. Nemţii plătesc deja pentru asta, numai că nu opresc în Galaţi. De ce nu ar plăti şi românii? Pe lângă avantajele evidente, s-ar crea şi ceva locuri de muncă la nivelul oraşului, că tot ne plângem de şomajul alarmant.
Nu contează ale cui au fost ideile, şi aici mă refer la oameni şi la partide, contează că liderii de acum ai Galaţiului le-ar putea prelua şi exploata. Nu costă nimic. Iar avantajele ar fi uriaşe.
