„Degeaba consumaţi hârtia, pentru că politicienii noştri scumpi şi dragi se gândesc la interesul lor şi nu la al nostru”, ne scria un cititor pesimist apropo de povestea cu Galaţiul ocolit de autostrăzi sau alte mari proiecte de infrastructură rutieră. Da, într-adevăr, politicienii se gândesc cel mai adesea la interesul lor. Cu rare excepţii, majoritatea sunt hrăpăreţi, sforari şi cel mai adesea înlocuiesc competenţele profesionale cu carnetul de partid. Dar, tocmai de aceea, trebuie să demonstrăm că ştim foarte bine ce vrem. Tocmai pentru asta trebuie „să consumăm hârtia”, să le amintim politicienilor cât de des avem ocazia că nu uităm şi ştim foarte bine ce dorim să facă pentru comunitate.
Campania noastră „Cum renaştem Galaţiul” tocmai acest lucru urmăreşte. Să le reamintească factorilor de decizie că nu visăm, de exemplu, la vreo autostradă imaginară, ci că, iată, avem un proiect concret – Autostrada Mării Negre – în care ar trebui să facem totul pentru a fi incluşi. Tocmai lipsa de reacţie, nu numai din partea autorităţilor, dar şi a gălăţenilor captivi într-un soi de fatalism existenţial al lui „nu se poate” ne-a adus unde ne-a adus! Pentru asta am „consumat hârtia” şi am arătat că, uite, alţii au reuşit, precum cei din Oradea, „omologul” Galaţiului în partea de vest a ţării, care a fost inclus în proiectul transcontinental al autostrăzii „Via Carpatia”! La fel de mult ar trebui pe noi să ne intereseze autostrada Mării Negre, un inel care ne-ar putea lega nu numai de sudul Europei, dar şi de imensul spaţiu economic ex-sovietic. Dar dacă noi, gălăţenii, ne resemnăm urmând strămoşeasca mentalitate mioritică, dacă facem „economie la hârtie” pe motiv că „n-ar nici un rost, pe noi nu ne aude nimeni”, atunci da, chiar am merita să trăim în Galaţi ca într-o fundătură! Am merita ca autostrada Mării Negre să se oprească brusc, undeva prin Izmail şi, în loc să o ia spre Galaţi, să o ia pe la cucuieţi, de la Ungheni, pe „litoralul” de la Focşani, Ploieşti şi Bucureşti!
Încă mai este timp pentru a schimba ceva. Dar asta doar dacă gălăţenii vor reuşi să-şi găsească o voce comună, o voce puternică. Şi în alte locuri sunt politicieni cu interese diferite, consilieri, primari, parlamentari şi chiar miniştri care îşi dau la picioare urmărind, în ultimă instanţă, doar propriile interese. Dar sunt şi cazuri precum cele de la Oradea, Sibiu, Braşov şi chiar Botoşani, unde comunitatea a reuşit, în cele din urmă, pornind de la atitudinea individuală a fiecăruia, să împingă factorii de decizie în a lansa cele mai potrivite proiecte pentru oameni. Prin urmare, mai lăsaţi, fraţilor, resemnarea! Fiţi încăpăţânaţi! Dacă vreţi autostradă, spuneţi răspicat acest lucru, ori de câte ori aveţi ocazia! Nu faceţi „economie la hârtie”! Oraşul care nu ţipă nu se alege nici măcar cu un drum expres!
