În timp ce, pe plan local, ne certăm dacă e mai oportun să facem pod peste Dunăre sau tunel pe sub el, o hotărâre a Guvernului de marţi, 8 ianuarie, despre care nu am auzit să se fi vorbit pe posturile TV, redeschide nişte oportunităţi cel puţin interesante.
S-a decis înfiinţarea Administraţiei Canalului Siret-Bărăgan, o entitate care ar urma să elaboreze studiile şi documentaţiile tehnico-economice pentru proiectarea şi realizarea Canalului Siret-Bărăgan, un proiect aprobat în urmă cu 26 ani, dar abandonat, după finalizarea a doar 4 km, alţi 15, dintr-un total de 190, fiind în diverse stadii de execuţie, motivul fiind lipsa fondurilor.
Proiectul este de o amploare evidentă, dacă luăm în calcul fie numai şi faptul că singura realizare comparabilă, Canalul Dunăre-Marea Neagră, are în total doar 95,6 km – aici intrând şi lungimea ramurii de nord, adică a Canalului Poarta Albă – Midia Năvodari.
Evident, modul în care s-a lucrat la canal, folosind forţa de muncă a deţinuţilor politici şi pe cea a membrilor minorităţilor etnice şi religioase, este exclus, din fericire, în noul context, de aceea, în ciuda soluţiilor tehnice avansate, întreprinderea va presupune eforturi financiare uriaşe şi, probabil, un timp de execuţie mult mai îndelungat.
Ideea reluării proiectului nu este nouă. În 2002, Guvernul Năstase anunţa că lucrările la canalul Siret-Bărăgan ar putea fi reluate, pentru ca un an mai târziu să anunţe că este nevoie de o contribuţie privată, investiţia situându-se între 500 de milioane şi 1 miliard de dolari. În octombrie 2012, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, afirma că proiectul canalului Siret-Bărăgan ar fi putut fi lansat în 2013, când urma să fie investite până la 50 milioane euro, dintr-un total estimat atunci de 2,6 miliarde de euro (cu toate că, în 2011, valoarea avansată fusese de 3,6 miliarde de euro).
În ciuda anunţului că există investitori din Rusia şi China interesaţi de proiect, iar studiile comandate la Institutul de Studii pentru Îmbunătăţiri Funciare erau „în faza finală”, anul trecut nu s-a mai mişcat nimic. Iată însă că 2014 începe cu o acţiune concretă în direcţia demarării lucrării la Canalul Siret-Bărăgan, care va permite, potrivit Guvernului, irigarea a peste 500.000 de hectare teren (din care 80 la sută fără mecanisme de pompare) şi obţinerea unor sporuri de recoltă cu o valoare anuală de circa 250 de milioane de euro.
Evident, în cazul unor asemenea proiecte, socoteala de acasă rareori se potriveşte cu cea din târg. Construirea canalului Dunăre – Marea Neagră a costat circa 2 miliarde de dolari, care se estima că vor fi recuperaţi în 50 de ani. Exploatarea canalului produce însă venituri anuale de circa 3 milioane de euro, ceea ce presupune o durată de recuperare a investiţiei de peste 600 de ani.
Rămâne de văzut dacă mega-proiectul actual va demara anul acesta şi, mai ales, în ce măsură, pe lângă investitorii străini aşteptaţi, companiile româneşti şi, evident, cele gălăţene, dintre care Vega '93 pare să aibă cele mai multe şanse, vor apuca vreo bucată din prăjitură. Asta fiindcă, deşi canalul nu trece prin judeţul nostru, pe lângă beneficiul real al evitării unor viitoare inundaţii precum cele din 2005 şi 2010, avantajul desfăşurării unui asemenea şantier de proporţii în imediata noastră vecinătate nu trebuie ignorat. Oricum, ca de fiecare dată, Oprişan ia potul cel mare.
