Gogomănii am zis? Mergea şi gafe, deşi la cât de prosteşti, penibile ori de nesimţite sunt unele dintre isprăvile de pomină ale anului trecut, parcă nici DEX-ul nu-i aşa de înţelept. Păi, hai să le luăm în ordine:
A dat Domnul Investiţiilor şi s-a deschis Sala Sporturilor. Da’ ce, aţi uitat cum în plină vară, constructorii lipeau cu smac bucăţi de polistiren de-ţi era şi milă de faţada aia proaspăt renovată cum dispărea ea „izolată termic” după ce fusese finisată „boboc”?
Vă mai amintiţi cum strălucea biata „Nespălată” („Fata pe Valuri” pentru firoscoşi) - şmirgheluită „la sânge” de salariaţii Ecosal? Bine că nu l-au polizat şi pe Eminescu, din parc, cu Muză cu tot.
Că vorbeam de Ecosal, mai ţineţi minte cum a căzut la datorie, în noroaie, ditamai maşina de ridicat gunoiul? Şi cum au venit ajutoare, cum s-a încercat „hei-rup" aici, „hei-rup” dincolo, dar până când nu s-a golit maşina nu s-a ieşit din capcana mocirloasă? Evident, pe urmă a venit altă maşină să ridice mizeria. Şi tot Ecosal, sărmanul, a împrăştiat în iulie material antiderapant pe Coşbuc şi pe străzile adiacente. Da, în iulie, când carosabilul a devenit derdeluş de s-au pupat cu foc un Ford cu-n Mercedes îmboldit de fund de-un microbuz care-a patinat în frânare. Iar un ditai BMW-ul a făcut piruete şi s-a oprit în copac. Culmea, după ce iniţial autorităţile au pus situaţia pe seama unei posibile greşeli la prepararea soluţiei cu care Ecosal a spălat strada, au venit apoi cu o nouă ipoteză, cum că substanţa alunecoasă ar proveni de la o altă maşină din Dosarele (chi)X.
Despre teii tunşi chilug de Gospodărire Urbană nu-mi vine să vorbesc, că sigur las societatea corigentă. Dar parc-aş vrea să ştiu de ce-au tras clopotele, Mitică? Sirenele, voiam să zic. În octombrie, la ceas de seară, aproape întreg oraşul a sărit în poziţie de drepţi când s-a auzit alarma pentru situaţii de urgenţă, că aveam cu toţii nervii întinşi ca praştia de inundaţii, cutremure şi cutremurologi. Cică a fost doar o eroare de soft la calculatoarele Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Galaţi. Cinci zile mai târziu, într-o sâmbătă, pe la orele prânzului, sistemul de alarme a pornit din nou. De ce-au tras sirenele, Mitică? Degeaba, dar măcar ştim că, la o adică, în caz de nevoie, sună tare.
Am avut şi Ziua Marinei, fără jocuri marinăreşti. Porcul a scăpat de şcondru, raţele de vânătoare, iar mireasa nefurată de piraţi fiindcă Primăria nu s-a înţeles la preţ cu protagoniştii jocurilor. Lasă că avem măcar Parcul Rizer, ce dacă stă ca o baligă în mijloc ditamai pârloaga. Despre cât de smotocită e vegetaţia din noua Grădină Publică nu e cazul să vorbesc, fiindcă, oricum, e iarnă, ce-a fost verde s-a uscat, ce-am iubit s-a scuturat.
Avem însă şi noi o stradă ca o autostradă: Oţelarilor. Ce dacă niscai capace de canalizare mai „clămpănesc”, bine că n-avem aşa mulţi biciclişti în oraş, că dacă aveam la câta piste le-au fost pictate cu dungi galbene pe trotuare, circulam în şir indian pe carosabil!
Şi astea-s doar vârful aisbergului gafelor anului trecut. Dar hai să privim partea bună a lucrurilor. Avem un parc ca nimeni alţii – Viva. Avem şi noi mall, chit că n-are cinema multiplex ca la Brăila, da' o să aibă! Până la urmă, câte mall-uri se pot mândri în lumea asta că le-a cântat Michael Bolton şi Smokie în parcare? În concluzie să fim optimişti, zic. Cu încredere pe gogomănii să călcăm!
