Desemnarea lui Călin Popescu Tăriceanu la preşedinţia Senatului e un fel de „nu mai plânge Jane”, asta în cazul în care Jan, frizer onest, încă mai jelea după defunctul USL. Păi, altfel cum ajungea „o persoană fizică”, vorba cuiva, preşedinte la Senat? Mesaj politic, monşer, că doar nu renunţă Ponta aşa uşor la „prinţipiile noastre de reformare a patriei”! Adică, halal să ne fie, viaţa merge înainte, „Jeana nu e moartă, Jeana se transformă”, USL-ul aşişderea, iar Tăriceanu preşedinte al Senatului nu-i decât o emanaţiune a acestui fenomen politic de adâncă rezonanţă ideologică şi patriotică.
Prin urmare, când i-o veni ceasul, Jan frizerul poate să-şi pună liniştit pălăria de nunţi, botezuri şi înmormântări şi să iasă la vot, că de nu ştie pe cine să aleagă, poa’ să dea cu subsemnatul şi pe stânga, şi pe dreapta, USL e în doi şi doi în unul pentru toţi. Că la urma-urmei, cam spre asta bate Ponta: „Ce mi-e Crin, ce mi-e Călin, să se revizuiască Guvernul primesc, dar cu USL-ul de ochii lumii să nu se schimbe nimic!” În rest, plânsul e de formă, iar de conţinut nici nu mai contează.
S-a trezit unul că vrea program de guvernare, pune, musiu, şi scrie unul! Ce mare chichirez, doar s-au mai scris vreo zece până acum şi n-a stat nimeni să le scarmene cu boldul. Iar dacă se trezeşte vreunul să comenteze aiurea în tramvai, mai schimbi o virgulă, mai dai o erată, mai pui acolo o reducere de taxe, da’ aşa, nu cu prea mare exagerare, ci mai după buget, să nu creadă lumea, parol, că o să te ţii de promisiuni. Ar fi şi absurd! Unde ar ajunge ţara asta dacă politicienii s-ar ţine de cuvânt!
Dar să nu credeţi acum că toată tărăşenia e bătută în cuie. Mai sunt unii din tabăra social-democrată care, mai ceva ca Jan, trec printr-un conflict interior care s-ar putea transforma oricând într-un monolog exterior cu temă prezidenţiabilă. Că o fi fost Jeana fată bună, iar Călin băiat de comitet, dar nici PSD-ul nu mai e fată mare şi cam de mult n-a pupat ales la Cotroceni. Năstase s-o încurcat, săracul, pe la mititica şi nu-l mai spală nici vreo patru ape electorale, Geoană s-a jucat cu focul contra Vântu(lui) şi s-a ars singur, dar vreun Oprescu n-ar avea nimic de pierdut dacă s-ar scălda niţel în apele tulburi ale prezidenţialelor. De altfel, Ponta cam are ochi alunecoşi şi inima zburdalnică după cum îi cântă sondajele şi n-ar fi exclus ca până la urmă să nu-şi împartă jurămintele tandemului electoral nici cu Crin, nici cu Călin, ci cu „cine-o vrea poporul”. Adică, dacă o ieşi prost, tot Jan frizerul, săracul, va fi de vină. A naibii fatalitate, monşer, cum o dai, cum o transformi, unii cu voturile, iar el cu păduchii!
