Ne scăldăm în sărbători mai ceva ca în cada personală. Acolo, apometrele ne doboară avântul.
Cu respectarea spiritului sărbătoresc stăm ceva mai economic, din motive de neatenţie. Graba strică treaba şi doboară octogenarele pe trecerile de pietoni. Şoferii, cu nervi pe acceleraţie, calcă tot ce întâlnesc în cale, după care, totuşi, se spovedesc şi cer iertarea păcatelor. Că aşa se comportă lumea la noi, de sus în jos, după cum vedem şi în politică!
Nu trăim noi după reguli, ci facem regulile după chipul şi asemănarea noastră, ca să ne servească la masa festivă. Prilejuri există, gârlă, tot atâtea cât dorul de petrecere al românilor.
Cu recunoaşterea faptelor nu stăm mereu la fel de bine. În afara lui Gigi Becali, care face penitenţe pe la toate televiziunile şi ar fi în stare să mărturisească, după ce s-a răcorit niţel, şi ce-a supt ultima dată de la oile personale, restul lumii pare încă dispusă să se ascundă prin nerăsăritul păpuşoi.
Nu, nu din lipsă de curaj, ci din raţiuni electorale. Că iarăşi intrăm în campanie. Nu v-am spus că o ţinem langa cu sărbătorile până după Crăciun, să încheiem fericiţi şi anul de criză, că pe ceilalţi, de după Revoluţie, i-am gătat corespunzător.
Între timp, lucrurile evoluează de capul lor. Justiţia se plânge că îi maculează cineva imaginea, dar procesele pierdute la CEDO ţintuiesc România în fruntea topului ţărilor „reclamate”.
Cu salariile stăm totuşi mai bine. Nu ni s-au luat de tot. În vreo câţiva ani, unele vor creşte ca voinicul din poveste, altele vor îngheţa aşa dilatate cum sunt. Spre nemulţumirea tuturor. Chestie de chimie administrativ-politică.
Şi, dacă tot vorbim de administraţie, să salutăm frumos, ostăşeşte, la funeraliile funcţionarului public, organizate pe bază de hotărâre de guvern. Şi să ne manifestăm precum dacii, cu strigăte de bucurie, pentru că, la urma urmei, tot politic erau numiţi cei cu funcţii de conducere, cu toate concursurile lor minunate, ce să ne mai ascundem după deget.
Partidul ne-a intrat în fibră, se transmite genetic, va perpetua specia politicienilor până la ultimul portar din minister sau direcţie. Nu costă nimic să şi recunoaştem că funcţiile sunt ocupate pe bază de partide şi de bani.
Ce-a mai rămas de trecut în revistă? A, împrumutul de la FMI. Staţi liniştiţi, că vine. Ca grindina. O să ne lovească în moalele capului pe toţi. Dar noi tot veseli şi ferice ne vom desfăşura campaniile electorale.
Uite la recent sărbătoritul Crin, stă după colţ să-l ofilească pe Băsescu în topul popularităţii şi n-a împlinit nici anul de când merge în picioare ca preşedinte de partid. Tânăr şi neliniştit, din urmă vine Geoană? Şi dacă trilogia vesel prezidenţială nu vă este deajuns, puteţi face fotografii cu Radu Duda sau alt actor politic celebru, monarhist sau republican.
Sărbătoare să fie, că belele oricum curg gârlă. Apropo, şi 1 Mai, muncitoresc din ce în ce mai puţin, e aşteptat cu braţele deschise - şi cu traista bucovineană de gâtul lui Flutur - din vârful munţilor Carpaţi până la recent binecuvântatul mal al Mării Negre. Peste tot, situaţia e albastră rău, dar bate obligatoriu şi în roşu Ferrari.
Aşa că nu disperaţi! Puşca şi cureaua lată i-a făcut mat pe turci, tătari şi alţii ca ei, doborâm noi şi zilele astea libere. Care este, vorba unui politician în floare.
