Întâlnirea reprezentanţilor unor organizaţii ale societăţii civile cu preşedintele statului a fost sclipitoare. Adică a produs scântei.
S-a văzut şi din avion cam ce disponibilitate pentru dialog are Traian Băsescu şi cum mai stă cu diplomaţia. Se poate spune că cei veniţi la preşedinte, pentru a cere reprezentantului tuturor românilor o mediere în privinţa dezbaterii publice a Codurilor (civil, penal şi cele de procedură), au avut din start o atitudine nepotrivită. Pe tricourile lor scria citeţ „Opriţi codurile”, deci erau contra, nu au înregistrat la secretariat o petiţie cu textele incriminate, n-au stat drepţi la intrarea căpitanului de vas şi n-au cerut să se pozeze cu preşedintele decât atunci când acestuia i-a venit ideea.
Cu o astfel de societate civilă, care nu face sluj în anticamera de la Cotroceni, este explicabil de ce întâlnirea l-a plictisit, dar şi iritat, pe Traian Băsescu. Ce atâta discuţie? Să se termine odată cu cele coduri, pe care le moşmondesc „savanţii” parlamentari şi guvernamentali de vreo zece ani.
Oricum ei fac legile de capul lor şi pentru cine contează. Restul populaţiei, participantă la momentele democratice ale alegerilor, singura dată când li se recunosc românilor drepturile fundamentale, să stea frumos acasă, să asculte şi să ia aminte.
Poate că preşedintele s-o fi supărat din cauza tricourilor, sau l-o fi deranjat intenţia celor îmbrăcaţi în ele de a cere o dezbatere adevărată pe textele de lege, dar ce-a avut cu aparatele de fotografiat? Nu aveau şi ele dreptul să-şi facă meseria? De ce i-a scăpat grosolănia cu prezenţa la Cotroceni a ONG-urilor doar pentru a se poza cu preşedintele? Ca să iasă presa, cu tot cu aparate, din sală?
De la „ţiganca împuţită” şi „găozar” n-a mai comis Băsescu o impoliteţe publică mai mare. Raportându-se la ce cunoaşte mai bine, adică la ilustra sa persoană, preşedintele a mutat nivelul discuţiei exact lângă piciorul broaştei, acolo unde pare să se situeze şi respectul său pentru inteligenţa conaţionalilor. Pe care ar fi trebuit să mizeze pentru dezbaterea largă şi reală a textelor incriminate.
De la începutul acestui an, mai multe organizaţii ale societăţii civile s-au tot străduit să cerceteze şi să aducă la cunoştinţa contribuabililor, plătitori de taxe şi cu drept de vot, din ţărişoara domnului Băsescu, aberaţiile cuprinse în textele de lege la care pritocesc marii specialişti. Au apărut articole, s-au făcut interviuri şi emisiuni pe această temă, s-au predat proteste şi materiale explicative pe la mai toate uşile înalte.
E greu de crezut că numai preşedintele nu ştia ce doleanţe şi ce nelămuriri au românii în privinţa Codurilor, care trebuie adoptate cu viteza vântului european (nici aceea reală). Pare mai plauzibil că puţin îi pasă. El a hotărât un termen, 15 mai, şi nimic altceva nu contează.
Aşa că noi ce concluzie am putea trage? Sau organizaţiile respective, în accepţiunea onor preşedinţiei, sunt nişte adunături de indivizi fără putere politică, economică şi financiară, deci trebuie să stea în banca lor şi să emită comunicate de presă, sau conceptul de democraţie îi este total necunoscut întâiului nostru ales.
Şi într-un caz şi în celălalt, noi suntem de partea aparatelor de fotografiat. Care tac şi fac. Măcar aşa rămâne ceva bine făcut şi pentru posteritate.
