Înainte de orice, ţin să precizez că sunt mândrul stăpân al unui câine. Pe care îl ţin acasă, îl hrănesc, îl plimb, îl vaccinez. De asemenea, sunt şi tată de copil. Cu cei doi membri mai tineri ai familiei ies destul de des prin oraş, mai ales prin locurile de plimbare. De cele mai multe ori, ţin câinele în lesă. Buuun! Acest aspect a fost clarificat.
Împreună cu copilul şi cu câinele, care nu are nici patru luni, ieşisem zilele trecute pe faleză, pentru o scurtă plimbare de seară. Cum ai noştri conducători sunt şi ei mari iubitori de câini, dar la un cu totul alt nivel, au găsit de cuviinţă să-şi lase animalele libere pe faleză. Şi aici nu mă refer la câinii proprietate personală, ci la maidanezii comunităţii. Atât eu, cât şi alte câteva zeci de gălăţeni care ieşiserăm să ne plimbăm căteţii în aer liber, am scăpat ca prin urechile acului de haita ce sărea la orice patruped ţinut în lesă, dar şi la stăpâni. Din fericire, câinii comunitari au fost convinşi cu duhul blândeţii că violenţa nu este o soluţie.
Toate bune şi frumoase. Cum Poliţia Locală patrulează într-o veselie pe faleză şi cum aceşti câini sunt cumva tot locali, poate că stimaţii domni purtători de uniformă ar trebui să primească o amendă pentru că nu le-au pus botniţă animalelor pe care le ocrotesc. Şi o alta, pentru că respectivele animale nu sunt ţinute în lesă. Şi o a treia, eventual, pentru că sunt agresive.
După acestă întâmplare uşor traumatizantă, mi-am dus copilul la nişte cursuri pe la Palatul Copiilor. Cum nu prea aveam opţiuni, şi era şi frumos afară, am luat decizia de a plimba şi câinele. Proastă inspiraţie. În momentul în care am intrat cu căţelul în curtea Palatului (pentru cârcotaşi - nu am intrat în incinta clădirii), din toate colţurile au răsărit câini comunitari. Probabil că cei care au grijă de educaţia celor mici au considerat că aceştia din urmă trebuie să vadă cu ochişorii lor cam cum poate fi sfâşiată o făptură vie.
Întâmplarea numărul trei. Pe la Potcoavă. Fără câine. Doar la plimbare şi cumpărături. Haită de câini sărind pe o femeie ce probabil avea în sacoşă nişte carne. Aceiaşi câini. Aceiaşi poliţişti locali.
Nu mai povestesc de cursa de obstacole viteză pe care o fac de fiecare dată când ies să mă plimb cu bicicleta.
În principiu, şi aici vorbesc de cazul meu strict particular, cei care îşi cumpără un câine văd acest animal ca pe un membru al familiei. Investesc în el, îl dresează, îl hrănesc şi îl vaccinează. Vor ca acest câine să poată fi plimbat în condiţii de siguranţă peste tot. Numai că cei care înţeleg greşit dragostea pentru animalele maidaneze pun în pericol atât integritatea cânilor, cât şi pe cea a stăpânilor. Cu sau fără telefonul cetăţeanului, ca poliţist local trebuie să fi orb sau idiot să nu vezi că pe iarba de pe faleză doarme o haită de câini. Cadru didactic fiind, ai o problemă dacă nu-ţi dai seama că în curtea instituţiei pentru care lucrezi există o haită de câini. Or fi ei blânzi, dar în anumite condiţii se pot transforma în adevăraţi monştri.
Sper să nu fie nevoie de un nou caz Ionuţ, pentru ca autorităţile gălăţene să-şi dea sema că au o problemă gravă. Degeaba spui că ai grijă de cetăţeanul care te-a votat, degeaba spui că ai grijă de toate necuvântătoarele de pe raza ariei de competenţă, dacă până la urmă cetăţeanul nu se simte în siguranţă.
