Depresiile care ne ucid

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Vestea morţii actorului Robin Williams, victimă a depresiei şi a dependenţei de alcool, mi-a readus în atenţie un subiect sensibil, în mare parte ignorat de publicul larg, dar ale cărui efecte se fac resimţite din ce în ce mai mult în societatea românească, profund afectată de tranziţia fără sfârşit şi de instabilitatea economică.

Depresia, căreia i se spunea, în secolele trecute, "boală de domni", este, de fapt, mult mai mult decât o simplă tristeţe şi afectează categorii tot mai largi de populaţie. Deja medicii specialişti sunt îngrijoraţi de apariţia multor cazuri la copii, afectaţi de programele şcolare foarte încărcate, de problemele socio-economice cu care se confruntă familiile lor, de plecarea, în multe cazuri, a unuia sau a ambilor părinţi la muncă în străinătate. Dar o altă categorie afectată, una care, din păcate, este numeroasă în Galaţi, este cea a şomerilor între 40 şi 50 de ani, un palier de vârstă greu reintegrabil pe piaţa muncii. Evident, imposibilitatea de a susţine financiar familia, combinată cu pierderea stimei de sine în cazul persoanelor care nu îşi mai găsesc loc de muncă, duce în multe situaţii la derapajul unor condiţii pre-existente sau la apariţia unor afecţiuni psihiatrice greu de tratat. 

Potrivit unor statistici date publicităţii în acest an, suntem pe locul doi în Europa, după Estonia, la numărul de persoane afectate de depresie. Sunt înregistrate 1.403 cazuri la suta de mii de locuitori, dar ne referim aici doar la acele situaţii în care boala a fost diagnosticată de psihiatru. Nu sunt luate în calcul nici cele nedescoperite, nici cele diagnosticate la medicul de familie, astfel încât tabloul complet ar putea fi mult mai sumbru.

Şi, dacă în cazul unor persoane cu posibilităţi financiare ridicate, tratamentul se poate face departe de ochii societăţii şi chiar ai celor apropiaţi, în clinici specializate din străinătate, pentru oamenii obişnuiţi, care supravieţuiesc de la un salariu la altul sau, şi mai rău, de la un ajutor de şomaj la altul, chiar şi depistarea bolii stă sub semnul întrebării. În cazurile fericite, să le spunem aşa, în care persoana sau familia realizează că există o suferinţă şi se intervine, vindecarea poate fi completă. Dar e nevoie pentru asta, spun specialiştii, de o atenţie sporită asupra motivelor care au dus la instalarea bolii, în ideea de a fi eliminate sau evitate pe viitor. De ce e important să ştim să recunoaştem semnele depresiei? Simplu, pentru că ea nu afectează doar persoana bolnavă, ci şi pe toţi cei din jurul acesteia, membri ai familiei, prieteni, colegi. Un om bolnav de depresie nu este doar extrem de trist, aşa cum s-a încetăţenit ideea. Poate fi iritabil, nervos fără motiv, chiar violent în anumite contexte. Poate să acuze de starea sa toate persoanele cu care vine în contact, creînd şi întreţinând o atmosferă greu de administrat. Este important, în consecinţă, ca diagnosticarea să se facă ori de către psiholog, care poate aprecia amploarea şi recomanda un tratament psihiatric, ori direct de către medicul specialist, în măsură să stabilească şi să urmărească un tratament complet şi adecvat situaţiei particulare a fiecărui pacient. Important este să nu se ignore boala, în speranţa că va trece de la sine. Depresia nu doar că nu trece singură, dar, de cele mai multe ori, ucide.

Citit 1429 ori Ultima modificare Marți, 12 August 2014 19:10

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.