Exerciţiu de imaginaţie pe un scenariu absolut posibil. După condamnarea lotului ICA, cu Voiculescu pe post de cap de afiş, cu toţii am putut vedea că Justiţia din România poate judeca cu celeritate. Adică rapid.
După acest proces comentat şi ultracomentat de alţii se poate deschide un precedent. Dosarele de mare corupţie pot fi judecate rapid, sentinţele pot fi cu condamnare şi, mai ales noi, cetăţenii României ne putem recupera unele daune materiale. Pentru că despre asta este vorba până la urmă. Pe lângă anii de puşcărie, trebuie să vină şi factura. Factura anilor în care cei care au furat au prejudiciat grav contribuabilul fraier, care a plătit taxe şi impozite, pentru vilele şi maşinile luxoase crescute precum gogoşile.
Bun. Aceste lucruri le-am lămurit. Subiectul meu preferat în ultimul timp este legat de viitoarele alegeri prezidenţiale, din noiembrie. Pentru că următorul preşedinte al României va intra pe funcţie când a mea fiică va intra în clasa I şi se va confrunta cu un nou tur de scrutin când copilul va intra în clasa a şasea. Ce se va întâmpla în lunile ce vor urma va afecta direct viitorul copilului meu şi al tuturor tinerilor care mai speră încă la o ţară normală. De celeritatea (adică viteza) cu care se va înfăptui actul de justiţie va depinde lista celor care îşi vor depune candidatura pentru cea mai înaltă funcţie în stat. După cum scriam şi luna trecută, cel care va fi preşedintele României ar trebui să fie deasupra oricărei suspiciuni penale. Ori, după cum se arată actuala listă, lucrurile nu stau tocmai aşa. Sper, cu toată sinceritatea, ca până în noiembrie, această listă să fie cât se poate de bine periată, nu de alta, dar copiii ce vin din urmă merită o viaţă normală. Generaţia mea a atins deja pragul celor 30 de ani. La Revoluţie de-abia intram în şcoală. Am fost numiţi generaţie de sacrificiu. Pe noi s-au făcut tot felul de experimente, începând cu cele din sistemul de învăţământ, continuând cu cele din sistemul de sănătate, cu locurile de muncă, cu administraţia, al cărei aparat a crescut exponenţial în ultimul sfert de veac, cu creditele bancare, cu facturile umflate, cu preţurile la alimente, cu impozitele, iar lista poate continua la nesfârşit. Vreau ca măcar copilul meu să aibă şansa de a trăi într-o ţară ce începe să se vindece de plăgile apărute după Revoluţie. Nimeni nu poate crede că întregul sistem mafiot ce ne guvernează va dispărea complet. Aici nu mă refer la un singur partid politic, ci la întreaga clasă politică. Pe de altă parte, acest sistem poate fi zdruncinat din temelii de o justiţie corectă şi rapidă. Nu vreau să fie nevoie de şapte ani pentru a afla că noul preşedinte este de fapt un penal. Nu vreau să îmi fie ruşine să îmi privesc copilul în ochi atunci când îi voi spune pe cine am pus ştampila. Am exemplul părinţilor care l-au votat pe Iliescu în detrimentul lui Vadim. Îmi ajunge. Nu vreau o ţară ca afară. Vreau o ţară corectă. Apelurile şi recursurile vor stabili dacă sentinţa în cazul ICA este una corectă. Chiar dacă nu este una corectă, aceste mecanisme ale Justiţiei vor decide până la urmă o sentinţă. Important este faptul că au un punct de plecare.
