Educaţia noastră trage să moară

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Începe un nou an şcolar. Dascălii vor ieşi din nou la rampă, în faţa elevilor lor, zâmbind festiv a sărbătoare. Nu contează că, după vacanţă, se întorc fără un leu în buzunar, nu contează că profesia lor nobilă nu mai este privită azi cu respectul care s-ar cuveni, nu contează câte soluţii de avarie au fost nevoiţi să găsească pentru a suplini lipsa de competenţă a mai marilor lor de la minister.

Şcoala trebuie să înceapă, ca într-un ciclu firesc, indiferent de neajunsurile prin care trece de un sfert de veac învăţământul românesc. Pentru că la conducerea Ministerului Educaţiei s-au perindat numai oameni fără viziune, care au pus mai presus interesele de partid şi ale clientelei politice, decât cele ale elevilor şi ale naţiunii întregi, s-a ajuns în situaţia aberantă  la clasele I şi a II-a să nu fie manuale pe bancă în prima zi de şcoală. Este un caz unic în istoria învăţământului românesc din ultima vreme. În plus, nicio ţară civilizată nu se poate lăuda cu o asemenea „performanţă” în plin mileniu al treilea! Ministrul Pricopie a tras de timp la organizarea licitaţiei, pentru că trebuia să câştige o anumită firmă editarea manualelor. A sperat că, presat de timp, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor va respinge contestaţiile editurilor trase pe sfoară. Dar n-a fost aşa. Nimeni nu s-a gândit la interesul copiilor, banii trebuiau să ajungă cu dedicaţie în anumite conturi. Şi asta cu ştiinţa partidului de guvernământ. Altfel, ar fi avut toate motivele să ceară demiterea ministrului vinovat de comiterea acestui fapt fără precedent.

Cel mai trist e faptul că o situaţie de o asemenea gravitate a trecut aproape neobservată şi nesancţionată. Oamenii şcolii, ocupaţi să inventeze soluţii prin care să suplinească lipsa manualelor, n-au spus nimic. Şi, oricum, s-au obişnuit să nu fie băgaţi în seamă din înălţimile scaunelor superiorilor lor. Dar nici opinia publică nu a reacţionat aşa cum ar fi trebuit şi e rău că ne-am obişnuit într-atât ca politicienii să nu-şi ţină cuvântul!

Mai aproape, la Galaţi, sunt zeci de şcoli care-şi primesc elevii cu şantiere în lucru. Pe ultima sută de metri, directorii au stat în şcoli zi-lumină, pentru a grăbi firmele să termine lucrările de reparaţie şi igienizările, care au început cu o lună mai târziu decât ar fi trebuit. Tras la răspundere, primarul Marius Stan dă vina pe consilierii săi locali, care s-au grăbit să plece în vacanţă şi nu au venit să voteze o rectificare bugetară prin care se dădeau bani şcolilor. Cu alte cuvinte, i-a durut undeva, şi de educaţie, şi de soarta copiilor celor care i-au votat!

Cu aşa oameni incompetenţi şi inconştienţi la conducere, lăsaţi de capul lor, fără pic de reacţie din partea noastră, Educaţia a ajuns grav bolnavă. Tragic este că, în acest ritm, nu va mai trece mult timp şi-şi va da duhul.

Salvarea ar putea veni de la fiecare dintre noi, cei care astăzi ne ducem copiii de mână la şcoală cu speranţa că ei vor avea un viitor mai bun. Din acest motiv, ar trebui să-i privim cu alţi ochi pe dascălii din faţa lor, ar trebui să-i învestim cu încrederea noastră, nu cu veninul unui război împotriva şcolii, în care am fost asmuţiţi de cei care nu ne vor cu prea multă carte. E ziua în care am putea schimba multe, dacă noi, dar şi învăţătorii şi profesorii, deopotrivă, am conştientiza că în anonimul OM de la catedră stă puterea de a provoca o revoluţie socială.

Citit 1811 ori Ultima modificare Duminică, 14 Septembrie 2014 18:33

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.