„Primarul doarme?! Ce face?”, se întreabă retoric, plini de obidă, gălăţenii, atunci când Faleza, străzile şi trotuarele li se surpă sub picioare, când la robinet curg doar promisiuni de apă caldă, iar haitele de câini încing nunţi printre blocuri sau urlă la lună a şomaj şi a sărăcie cu lustru.
Lăsând la o parte ironia întrebării, ideea de somn se cam potriveşte cu cea de Primărie. În fond şi la urma urmei, tot gălăţeanul ştie ce-a fost, pe vremuri, imobilul din strada Domnească nr. 38: Grand Hotel. Şi ce face omul la hotel? Se cazează peste noapte, se odihneşte, doarme. Şi nu numai… (aici mergea un smiley-face care să facă şi din ochi).
Că veni vorba, parcă-l aud pe unul dintre foştii viceprimari ai Galaţiului mărturisind cu umor: „Vreau să cred că în biroul meu stătea matroana!”. Am rezerve în a-i da crezare. Nu din rea voinţă, ci pentru că Grand Hotel nu era, în vremea interbelică, tractir oficial, cu felinar roşu la uşa în faţă, ci un bordel de lux protejat de autorităţile locale. Adică dacă un boiernaş cazat în iatacuri voia să se bucure, pentru o noapte, ca într-un cuibuşor de nebunii, nu-i strica nimeni nici cheful, nici petrecerea. Chit că se plângeau vecinii de tărăboi. Şi, zice tot istoria, nici damele de companie nu refuzau să închirieze câte o cameră pentru vreun ceas, două.
Ce-i drept, chiriaşă este şi în ziua de azi administraţia locală. Lună de lună, îi plăteşte proprietarului imobilului câte 16.000 de euro la cursul zilei. Şi-o să mai plătească mult şi bine, până când va fi gata Noua Primărie, în coasta Prefecturii. Desigur, banii nu-i aduce nici primarul, nici funcţionarii de acasă, sunt banii bugetului, colectaţi din taxele şi impozitele cetăţenilor. Cum s-ar zice tot noi plătim lună de lună sau o dată la patru ani, cum vă place. Şi, dacă tot plătim, măcar să ştim pentru ce.
Aici ajungem la esenţa întrebării: Primăria, hotel sau bordel? Că, dacă ne uităm la candidaţii înscrişi, deocamdată, în cursa pentru "cazare" pe patru ani la Primărie, parcă ne ia cu deznădejde.
N-or fi unii somnoroşi din născare, dar nici nu s-au arătat, până acum, lei-paralei în domeniile în care activează ori şi-au construit o carieră. Unii or fi (fost) buni manageri ai afacerilor, proprii sau ale altora, dar nu-i totuna cu managementul unui oraş…
Iar pe de altă parte, degeaba eşti cel mai tare din parcarea administraţiei locale, dacă n-ai şi echipa – de funcţionari, specialişti şi consilieri - care să te sprijine în ceea ce vrei să faci. Ajungi să coşi proiecte şi studii de fezabilitate, să înalţi munţi de hârtii prin dulapuri şi birouri.
Şi dacă administraţia se mai învaţă de la alţii – am spus învaţă, n-am zis fură, ca să nu se interpreteze! – cu moralitatea, treaba-i delicată. Ştiu, am mai ales noi un primar „Cinstit şi Gospodar”, de era să ne îngropăm singuri oraşul, Doamne, fereşte! Iar dacă ne gândim că toţi candidaţii sunt politicieni, iar politica i-o curvă, vai de moravurile noastre! Zău dacă n-aş propune să actualizăm poruncile creştine cu un îndemn: „Să nu preacurveşti politic! Şi nici administrativ!”. Fiindcă, zău, mi-e frică, peste ani, să nu găsesc în dicţionarul român de sinonime: bordel, tractir, casă de toleranţă, cuplărai, lupanar, stabiliment, primărie...
