Mi se pare cel puţin amuzant cum, în fiecare an, câteva zeci de persoane din fiecare oraş mare al ţării - că, să fim serioşi, nu doar câinele gălăţean e scurt de coadă - îşi găsesc brusc înaintaşi ţigani. N-am să spun romi, nu din cauză că discriminez, ci fiindcă nici membrii etniei nu prea agreează termenul, cel puţin din câte am înţeles. Nu fiindcă ar avea vreo conotaţie negativă, ci, pur şi simplu, fiindcă nu îi reprezintă. Cum de se hotărăsc brusc domni şi doamne, altfel foarte greu de asimilat etniei că, la o adică, ar cânta şi ei "Gelem, gelem" pe 8 aprilie sau ar încinge nişte dansuri ţigăneşti pe 8 septembrie, la Costeşti, iată o întrebare al cărei răspuns este edificator: locurile speciale pentru romi, rezervate etniei atât la liceu, cât şi la facultate.
Situaţia este delicată, fiindcă se poate lăsa cu acuze de discriminare, în cazul în care oamenilor li se refuză accesul pe aceste locuri, în baza unei suspiciuni că, de fapt, nu sunt ţigani. Inspectoratele şcolare judeţene sunt legate de mâini şi de picioare în această direcţie, la fel cum sunt şi reprezentanţii ONG-urilor care activează pentru drepturile romilor, fiindcă, legal, ei nu pot refuza să elibereze adeverinţele de apartenenţă la etnie dacă omul declară, de bunăvoie şi nesilit de nimeni, că aparţine acestei etnii. Desigur, poate apărea întrebarea de ce nu a declarat astfel şi la recensământ, dar datele personale sunt secrete, iar recunoaşterea unei etnii sau a alteia e opţiune privată. Practic, din câte am înţeles de la operatorii celui mai recent recensământ, nici dacă omul din faţa ta e negru, nu poţi să treci în fişă altă naţionalitate decât cea română, dacă pe asta ţi-o declară. În consecinţă, dacă vine cineva şi spune că este de etnie romă, trebuie să-i acorzi dreptul cu pricina, adică adeverinţa pe care o cere, altfel rişti să fii reclamat. Curată democraţie, coane Fănică!
Interesant este că, la începutul aplicării acestei strategii de discriminare pozitivă - cu care, să ne înţelegem, sunt de acord că este utilă, fiindcă doar educaţia poate ajuta etnia cu pricina să recupereze handicapul produs de anii petrecuţi în sclavie - părinţii mergeau până acolo încât îşi dădeau afară din casă propriii copii, dacă aceştia voiau să meargă la facultate pe locurile speciale şi declarau că sunt ţigani! Era vorba, evident, despre aşa-numiţii romi asimilaţi, care nu voiau, evident, tot de teama discriminării, să fie confundaţi cumva cu ţiganii care mâncaseră lebede prin Austria. Şi erau în stare să se supere definitiv pe propriile odrasle care,de fapt, nu aveau altă vină decât pe aceea de a încerca să-şi depăşească, prin studiu, condiţia. Un lucru, de altfel, lăudabil.
Mai puţin lăudabilă mi se pare însă atitudinea celor care declară că sunt ţigani fără să fie. În primul rând, fiindcă îi învaţă pe copiii lor care altfel nu ar fi intrat la un liceu bun sau la facultate că, minţind, obţii ceea ce vrei. În al doilea rând, pentru că îşi asumă, odată cu etnia romă, şi suferinţele, şi batjocura, şi discriminarea pe care membrii acesteia le-au avut de suferit. Şi deportările la Bug, şi confiscarea averilor, şi nesocotirea tradiţiilor şi valorilor. Mai mult, nici măcar nu îşi asumă public decizia de a deveni, brusc, ţigani, dar beneficiază de drepturile alocate de stat acestora. Vezi, d-aia n-are ursul coadă.
