În ceea ce priveşte aducerea obiceiurilor şi obiectelor din Occident ai demonstrat, în ultimii 20 de ani, că te pricepi foarte bine. Halloween, englezisme, italienisme, haine de piele, gel de păr, condusul cu viteză, Sfântul Patrick etc.. Cu toate astea, ai uitat să aduci cu tine, din călătoriile sau perioadele în care ai muncit în străinătate, şi bunele maniere, mai ales pe cele din mijloacele de transport.
În ţările occidentale, urcarea în autobuz se face numai pe uşa din faţă, în şir indian, pentru că toată lumea plăteşte pentru bilet. În acelaşi fel, coborârea se face pe la mijlocul autobuzului sau pe la uşa din spate, uşi care se deschid la apăsări de buton din interiorul mijlocului de transport. Într-un fel, ai văzut şi tu ceva asemănător, în tramvaie. Singura problemă este că Galaţiul nu prea mai are tramvaie, cel puţin nu din alea performante.
În Galaţi, urcarea se face peste tot, indiferent dacă autobuzul este plin ochi, indiferent dacă mai coboară 10 persoane, indiferent dacă ai bilet sau nu, abonament sau nu. Intratul în autobuz e cu tupeu, cu înjurături şi mereu înaintea celor care vor să coboare, nu care cumva să îţi ocupe cineva locul de pe scaun, care oricum e ocupat de vreun elev odihnit venit de la şcoală. Of, nu i-ar fi lui ruşine să stea pe scaun în timp ce tu, care tocmai ai stat în picioare 30 de minute la piaţă, cumpărând două vinete şi trei sticle de ulei, eşti nevoit/ă să te ţii de bară sau de călătorul din faţa ta? "S-a dus şi ultima fărâmă de bun-simţ din oraşul ăsta", spui în sâsâitul închiderii uşilor de autobuz, cu greutate din cauza celor care stau pe scară, în timp ce arunci câteva priviri veninoase celor care se lăfăie în jumătate de metru pătrat, atât cât mai are spaţiul ocupat de cei care stau pe scaun.
Îţi faci vânt cu un evantai pe care ai dat cel puţin 40 de lei, pentru că e cu mătase din China, împletit cu fir de aur, de nişte măicuţe oarbe din Vaslui, şi abia aştepţi următoarea staţie, ca să mai spui cât de nepoliticoasă e lumea care vrea să coboare din mulţimea care nu a mai făcut cunoştinţă cu apa şi săpunul cam de când s-a luat apa caldă din oraş. Să îl ferească Dumnezeu pe cel care va îndrăzni să deschidă primul geam, pentru că mazilit de gloata plină de viroze el va fi.
Nici pe şofer nu îl uiţi, pentru că atunci când mai trece peste câte o groapă sau frânează în staţie te zdruncină. Ce, el nu ştie să conducă? Nu e ca şi cum ar avea saci de cartofi în autobuz, ci oameni cu frică de Dumnezeu, pioşi şi respectuoşi. Fără bilet şi cu răutate în ochi, dar pioşi. Oameni care îşi fac cruce în faţa oricărei biserici, în timp ce în gând îi doresc numai de bine celui care nu le-a cedat scaunul la urcare.
Urcarea, domnule, se face pe uşa din faţă. Sau, măcar, după ce coboară toţi cei care nu vor sau nu au nevoie să meargă mai departe. Doar că tu trebuie să urci exact când se deschid uşile autobuzului, nu care cumva, Doamne fereşte, să plece şi să te lase acolo. Aşa că dai din coate şi urci. Restul... mai vezi tu după!
