S-a semnat, în sfârşit, între Electrocentrale şi Romgaz, un acord pentru reluarea furnizării de gaz metan. Altfel spus, gălăţenii nu vor mai îngheţa de frig, va fi şi apă caldă, măcar pentru o perioadă de timp de-aici înainte… Nu ar trebui, însă, să ne bucurăm mai mult decât este cazul. N-am obţinut decât o păsuire din partea furnizorului de gaze, iar asta cu un preţ deloc mic.
Pe de o parte, a fost solicitat un avans substanţial, de 3,5 milioane de lei, în contul facturilor pe luna noiembrie. Cum Electrocentrale avea conturile goale, cum noul Calorgal nu stă nici el pe roze cu finanţele, banii au venit tot din puşculiţa comună a bugetului public, din împrumutul de 20 milioane de lei contractat de municipalitate la „dobânzile fără concurenţă” oferite de Guvern, prin intermediul Trezoreriei.
A doua condiţie pentru furnizarea de gaz necesară încălzirii Galaţiului a fost ca Electrocentrale să semneze o convenţie de eşalonare pe 12 luni a unor datorii de 50 milioane de lei. Asta înseamnă mai bine de patru milioane de lei pe lună în plus faţă de facturile curente. Aici lucrurile sunt destul de încurcate, pentru că, în fapt, datoria provine de la falimentara Apaterm, ai cărei lichidatori ar trebui, la rândul lor, să recupereze datoriile de la populaţie. Până în prezent, recuperarea acestor datorii merge „sub aşteptări”, pentru a folosi un eufemism, şi nici nu avem motive să credem că în viitor lucrurile vor sta mai bine.
În aceste circumstanţe, se pune întrebarea cum va reuşi Electrocentrale să respecte angajamentul de plată luat faţă de Romgaz. Ştim că furnizorul de gaze a solicitat garanţii că planul de eşalonare va fi respectat, dar la fel de bine ştim că, de una singură, Electrocentrale nu are cum să respecte aceste angajamente. Ea ar zice mersi dacă măcar la noul Calorgal s-ar păstra un nivel de colectare rezonabil, deşi dacă e să luăm în calcul că abia de acum vor creşte facturile, n-ar fi excluse surprizele neplăcute, în ciuda tonului optimist al conducerii societăţii. Cât despre Apaterm, n-a reuşit să recupereze datoriile când încă mai mişca, darămite acum, când a intrat cu acte în regulă în faliment. Atunci, de unde se vor face plăţile, pentru ca Electrocentrale să nu se trezească cu gazul tăiat în mijlocul iernii? Desigur, tot din împrumutul de 20 de milioane al municipalităţii. Suma asta ar ţine să ieşim în primăvară, dar atunci ne vom afla fix în aceeaşi situaţie ca anul acesta, când gălăţenii au rămas, din aprilie, şi fără căldură, şi fără apă caldă şi se întrebau ce-o să facă… iarna viitoare.
De bine, de rău, pe termen scurt să zicem că am rezolvat cu căldura. Cum rămâne, însă, pe termen mediu şi lung cu sistemul de termoficare? Nu a fost, deocamdată, identificată limpede, la nivelul municipalităţii, nici măcar soluţia cea mai potrivită. Îl închidem de tot sau doar în unele zone, facem centrale de cartier, mai cârpim actualul sistem, ce facem? Deocamdată nu e clar nici măcar câte apartamente mai sunt branşate la sistemul centralizat. Cât despre bani, se vorbeşte ba de un nou împrumut, ba de fonduri europene, ba de un program la nivel guvernamental, dar nu se poate spune nici de ce sume e nevoie, nici care ar putea să fie cele mai bune surse de finanţare, când nu s-a stabilit în mod clar ce se doreşte cu sistemul de termoficare.
Ce ştim cu certitudine este doar că, de mai bine de 20 de ani, avem un sistem prost condus, infestat cu tot felul de interese politice şi mai ales electorale, un sistem în care nu s-a mai investit şi care, în continuare, are o mare rezistenţă la schimbare. Şi la fel ca în ultimele două decenii, şi în acest an bugetul public este sacul fără fund din care este plătită „nota de plată” pentru acest sistem ineficient.
