E ziua ta, române, merit-o!

Evaluaţi acest articol
(11 voturi)

Astăzi e ziua tuturor românilor. Şi a celor care merită să fie sărbătoriţi, şi a celor care nu. E şi ziua aleşilor noştri, a ălora de prin puşcării, care se ţin de scris cărţi ca să iasă mai repede la lumină, dar şi a celor încă liberi, care abia dacă se mai obosesc să vină să salute drapelul pentru care, în alt veac, îşi dădeau sângele patrioţii din Regimentul 11 Siret al armatei române. E şi ziua persoanelor private de libertate din varii motive, fie că au înşelat cu cecuri fără acoperire, fie că au luat, la propriu şi în mod direct, viaţa altora. E ziua copiilor buni care ne aduc an de an premii pe la olimpiadele internaţionale - în ciuda unui sistem de învăţământ din ce în ce mai şubred şi tot mai prost gândit. Este şi sărbătoarea adolescenţilor care preferă să stea în baruri, pe banii furaţi de tata de prin Germania, decât să se ducă la şcoală. E ziua oamenilor care salvează, zilnic, vieţi: fie pe ale altor oameni, prin serviciile de urgenţă, spitale şi alte asemenea instituţii, toate subfinanţate sau prost administrate, fie pe ale unor animale, în cazul acesta aflându-se, din păcate, doar asociaţii şi fundaţii, nu şi instituţii bugetate public.

Mi se spune, nu de multe ori, de către românii plecaţi în alte zări, că noi, cei rămaşi acasă, ne merităm soarta: că nu luptăm destul împotriva corupţiei, că nu suntem curajoşi, că nu suntem oneşti, că ne lipseşte coloana vertebrală. Am auzit şi că ei, cei plecaţi, sunt mai români decât cei rămaşi aici, fiindcă ştiu şi respectă istoria, fiindcă trebuie să înfrunte un oprobriu de ale cărui cauze nu sunt vinovaţi, pentru simplul motiv că scrie în paşapoartele lor că sunt români. Pe acest principiu, unii renunţă şi la cetăţenie, ori fiindcă ţara de adopţie nu le permite să le aibă pe amândouă, ori pentru că, pur şi simplu, calitatea oficială de român nu-i mai interesează. Îi înţeleg pe toţi. Înţeleg că este îngrozitor să fii băgat în aceeaşi oală cu hoţii şi cu proxeneţii, cu răufăcătorii şi cu cerşetorii, atunci când tu eşti un om onest, cu frica lui Dumnezeu şi cu respect faţă de legi, iar singura ta legătură cu infractorii este una de conjunctură. Pe de altă parte, aşa cum eu îi înţeleg pe românii din diaspora, mă aştept şi mă consider îndreptăţită la aceeaşi înţelegere din partea lor. Să priceapă că e uşor să lupţi împotriva corupţiei în state care au sute de ani de exerciţiu democratic în spate, legi extrem de dure şi personal bine plătit, gata să le aplice. E uşor, de asemenea, să fii curajos când toţi cei din jurul tău sunt liberi să fie, la rândul lor curajoşi, când exprimarea opiniei este o libertate pentru care n-a murit nimeni în ultimii 50 de ani, iar onestitatea este răsplătită social şi uman.

Noi, românii, avem cu siguranţă multe bube în cap, nu contest. Dar mi se pare exagerat să spui că e laş un întreg popor. Din poporul acesta, până la urmă, provin şi părinţii, şi bunicii, şi străbunicii tăi, care au luptat prin războaiele ţării, au murit în dizidenţă, prin păduri sau prin închisori, i-au construit căile ferate, i-au străpuns munţii cu tuneluri, şi-au dat sufletul pentru ca tu, azi, să poţi trăi liber şi neatârnat, aici sau în lume. 1 Decembrie e ziua ta, române, oriunde te-ai afla, dar e mai întâi ziua lor, a celor care nu mai sunt, pentru ca noi, azi, să fim.

Citit 1216 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie 2015 19:20

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.