Nu poţi decât să fluieri a pagubă când vezi cum cazuri precum cel al fiilor primarului din Deta, ăia care au tăiat cu sabia mai mulţi inşi cărora le-ar fi pretins mai întâi taxă de protecţie sunt luate drept excepţii!
Iată, deja, şi la Iaşi interlopii dintr-un clan de seamă, cu isprăvi violente în ţară şi în străinătate, au aruncat cockteiluri Molotov în curtea unui om de afaceri, omul fiind acasă! Motivul? Omul de afaceri era considerat turnător de către interlopii respectivi, deoarece îi denunţase poliţiştilor că îi ceruseră taxă de protecţie şi apăruse şi ca martor la proces.
Una dintre victimele fiilor primarului din Deta nu ştia să-i răspundă însă reporterului ce naiba o fi aia „taxă de protecţie”. N-o fi apucat filmele vechi cu mafioţi, iar în cele noi, americane, despre Yakuza sau mafia rusească, termenul nu este explicit… Au apărut şi acuzaţii cum că victimele din Deta făceau şi ele parte dintr-un (alt) clan şi că ar fi fost deci reglare de conturi. Oricum, treabă cu risc şi pentru cetăţenii cinstiţi… înconjurători!
Taxa de protecţie ţi-o cer băieţii din cartier ca să nu-ţi spargă vitrina, să nu-ţi dea foc ori să nu-ţi ameninţe copilul! Din păcate, cam aceeaşi taxă de protecţie, mai cu eleganţă însă, o pretind şi mulţi „agenţi” din organisme de control onorabile ale statului, care, în timpul controlului de rutină, îţi cer să cotizezi o sumă mică, de câteva sute de lei, başca niscai materii prime, ca să nu-ţi dea o amendă mai mare.
Pentru că a respecta condiţiile impuse de legislaţia noastră găunoasă şi complicată nu-i totdeauna uşor, pentru că nu orice „investitor” îşi dă seama din start că nu va rezista taxelor şi cererilor tehnice dacă respectă legea, pentru că patronul nu ştie ce prevedere aberantă a apărut acum o oră şi nici nu e sănătos să-l întrebe pe controlor.
Pentru că n-are rost să-l contrazică pe agent, din moment ce patronul ştie că - deşi controlorul exagerează cu scama găsită-n lapte - ca ar putea fi descoperit, la un control mai îndelungat, cu probleme în zone mult mai vulnerabile: marfă sau facturi falsificate, vânzări nedeclarate şi altele asemenea.
Acum câţiva ani, călcam pragul unui micuţ fast-food foarte curat şi cu marfă delicioasă. Vânzătoarele şi-au deschis inima: aproape zilnic veneau controlorii, când de la un organ, când de la altul şi plecau cu sacoşa şi cu… taxa de protecţie! N-am reuşit însă ca să le fac să declare ceva: poate mi-ar fi declarat în scris dacă ar fi fost vorba despre simpli mardeiaşi de cartier, dar să te pui cu organu’ statului? Din organisme de control despre care scrisesem, chiar în acel an, cu naivitate şi bucurie, că arseseră sute de amenzi, ca nişte incoruptibili ce se aflau… Ei bine, fast-food-ul acela s-a închis câteva luni mai târziu. Ca şi altele…
De aceea, nu mă mir când văd la televizor scene ca la Deta sau Iaşi. Mă mir însă că acestea sunt privite de autorităţi (bineînţeles, doar în declaraţii publice) ca nişte abateri de la regula… majorităţii cinstite. Ţin minte acel „pe noi nu ne caracterizează!” băgat pe gât şi de propaganda comunistă.
Acum, la Deta, se caută acarii Păun! Sunt vinovaţi poliţiştii că nu s-au gospodărit şi că nu era benzină în rezervor? Păi de câţi ani se plâng poliţiştii că li se tot taie raţia?! Nu demult, şi şeful Poliţiei Locale gălăţene se plângea de acelaşi lucru. Şi de reducerea personalului din stradă. Preşedintele Băsescu spune însă că sunt şi aşa vreo 10.000 de lucrători din Poliţie în plus!
La ţară, au dispărut poliţiştii ăia mergând legănat: merg cu maşina ăia zonali. Şi, când văd o încăierare, ce să facă? Să tragă? E nasol, mai ales că interlopii au de obicei la un capăt un cap inteligent, bine-crescut, de politician sau de demnitar!
Să se implice? Dacă-i taie unii mâna, cu datoriile acumulate din salariul de poliţist n-o să-şi scape familia! Aşa, calcă acceleraţia, până vine vreun ministru şi-l dă afară…
Când un poliţist dă cu şapca de pământ nu-i un gest frumos, dar este ceva tragic în spatele acestui gest. În loc să fie desconsiderat, poliţistul cinstit ar trebui să simtă în spate o protecţie. De stat. Fără taxă!
