Cum care e motivul disputei de la Oţelul? Maldărul de euro din Liga Campionilor, sumă imensă, în stare să ia minţile şi celui mai cumpătat om de pe planetă! Marius Stan şi Ionel Borş au ajuns la cuţite din cauza celor peste 15 milioane de euro (asta e evident), bani care nici măcar nu au ajuns la club. Imaginea sacilor de euro răsturnaţi cu basculanta pe gazonul din Ţiglina are capacitatea de a-i face pe protagonişti să se aşeze din timp într-o poziţie avantajoasă.
Aceasta nu este o poveste în care unul are dreptate iar celălalt e personaj negativ (sau poate fi), ci o poveste despre cum banii, fără număr, pot distruge o relaţie, oricare ar fi natura ei. Cu consecinţe dramatice pentru jucători, antrenori, suporteri, oraş.
Borş l-a adus cu greu pe Marius Stan la Galaţi. În 2005 era numai lapte şi miere, ar fi fost în stare să îi dea şi luna de pe cer (şi chiar i-a oferit-o într-o anumită măsură) numai să semneze cu clubul.
Dar, pe atunci, Borş nu voia decât să scape de Oţelul, să lase echipa pe mâinile cuiva care să îi garanteze că treaba va merge fără să îi mai ceară bani. Pe atunci, Borş era fericit că scapă de o grijă în plus. (Paradoxul e că tocmai această atitudine de „lasă-mă în pace” a adus performanţa la Oţelul. Uitaţi-vă la exemplul invers, Becali, şi o să înţelegeţi de ce).
Totul până prin iarna sezonului trecut, când Dorinel Munteanu şi jucătorii săi au încins grătarul, iar din birouri au şi început să apară pofticioşii. Au roit câteva luni în jurul cefei puse la macerat, iar în vară, când Antal a scos şi ultima halcă delicioasă de pe grătar, au dat cu toţii năvală.
E ştiut că Ionel Borş a început să vină mai des pe la club abia după finalul turului din sezonul trecut, după ce, timp de cinci ani, s-a limitat la a răspunde politicos: „N-am!”. Cu cât treceau etapele, cu atât prezenţa la club a lui Ionel Borş devenea mai consistentă. Până când Pena i-a dat un cap în poartă lui Pantilimon. Borş a profitat de faptul că băieţii au sărbătorit toată noaptea victoria cu Timişoara şi s-a înfiinţat primul a doua zi la birou.
Cu siguranţă că Marius Stan nu e uşă de biserică (nici nu ai cum să fii ca să rezişti şi să câştigi într-o ligă de becali, porumboi, borci şi ianci). Oare nu i-ar prinde bine nişte afişe frumoase şi spoturi electorale într-o campanie electorală care se anunţă extrem de dură? Dar aici sunt doar presupuneri, pentru că, până la proba contrarie, beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. Cred că dacă nu ieşea acest scandal ar fi sifonat legal nişte bani „europeni”, dar mai cred că ar fi avut grijă să facă şi ceva vizibil pentru Oţelul.
Calitatea de candidat la Primărie îl obliga să facă asta. Genul de isteţ care face câte ceva şi pentru comunitate, care a prins atât de bine la gălăţeni după experimentul Durbacă. În fine, în absenţa unor informaţii din trecut, în cârca lui Stan nu se pot pune decât presupuneri pentru viitor. Că ar fi ieşit cu „gaură” la auditul comandat de Borş e doar o altă supoziţie, în condiţiile în care acesta alege să tacă. Sau să spună doar că îl susţine în continuare pe Stan. Da, sigur!
