Tu-i căciula ei de treabă!

Evaluaţi acest articol
(21 voturi)

Supărarea cu căciula preşedintelui - sincer, eu n-am înţeles ce atâta zarvă, că doar nu a intrat acoperit în biserică şi nici în casă de oameni - mi-a adus aminte o discuţie din perioada adolescenţei, când o mare doamnă a Galaţiului, pe vremea aceea profesoara noastră de limbă franceză, ne dădea sfaturi de modă şi de bun simţ. Era moda pantofilor albi cu tocuri cui, iar doamna, impecabilă până în vârful unghiilor, ne-a spus că noi putem încălţa orice, dar pantofii albi sunt pentru mirese şi, chiar şi la ele, de regulă un beige perlat ar fi suficient. N-am înţeles, atunci, aluzia fină a profesoarei la starea mai puţin virginală a mireselor în cauză, dar, mai târziu, am priceput ce voia să spună: în cuvintele bunicii mele paterne, nu-ţi pui lămâiţă-n cap dacă ţi-ai ridicat poalele în sus pe la toate horele.

Revenind la Hora Unirii de mai la deal şi mai colea, nu căciula preşedintelui m-a indignat pe mine - deşi, dacă-mi permite un sfat de modă, o pălărie l-ar fi prins mai bine, aşa cum, de exemplu, a avut una chiar prefectul de Galaţi, la evenimentul similar din urbea noastră - ci lipsa de căciulă, dar şi de ruşine, a unora în care, pe gerul năprasnic de duminica trecută, s-a trezit nervul patriotismului, aşa, din senin, după ani de absenţă la orice fel de evenimente publice. Şi ştiu ce vorbesc, fiindcă dacă anul acesta n-am putut ajunge la manifestările de ziua Unirii Mici, am fost prezentă în anii trecuţi. Şi, ce să vezi, nici picior de mărime politică, în afară de cei vremelnic instalaţi în funcţii de la înălţimea cărora era musai să participe şi să spună două vorbe. Chiar îmi aduc aminte că în 2015 am văzut mulţi oameni de la partide punând flori la statuia lui Cuza, dar fără lideri, că, deh, era urâţel afară, nu era rost de o adevărată baie de mulţime, iar până la electoralul 2016 mai era ceva vreme şi încă nişte evenimente unde se putea bifa prezent.

Ei bine, luni dimineaţă, imediat ce am deschis computerul şi mi-am aruncat ochii pe Facebook, ce să vezi? După o perioadă foarte lungă în care n-a fost văzut prin oraş, cel puţin nu în public, a apărut în faţa presei şi a aparatelor de fotografiat Eugen Durbacă. Hait, mi-am zis, vrea un nou mandat de primar! Şi, după cum mi s-a dovedit ulterior, chestiunea este o posibilitate, fiindcă se pare că dumnealor - Durbacă şi cu Dima, adicătelea - nu s-au hotărât care dintre ei candidează. Domnule Cristian Dima, nu cred că ne cunoaştem, dar vă dau un sfat gratuit: planificaţi-vă vacanţa, că la alegeri vă gândiţi degeaba, dacă s-a hotărât colegul Eugen să stea la poză, zarurile sunt nu doar aruncate, ci şi gata strânse în pumni şi suflat de deochi deasupra lor, să iasă cum vrea şeful conservatorilor. Care, ştim, nu se mai cheamă conservatori acum, dar tot pe limba lor piuie, dacă ştiţi ce vreau să spun. La statuia lui Cuza, Eugen Durbacă s-a ţinut tare şi nu şi-a acoperit capul cu nimic, deşi vârsta, de 72 de ani, i-ar fi permis orice precauţie. Dar nu a vrut, probabil, să fie considerat mai prejos decât contracandidaţii săi mai tineri - Pucheanu, Cristache, Ciumacenco şi, evident, primarul în exerciţiu, Marius Stan, acesta având şi avantajul unei constituţii de sportiv. Acum, ce să zic, cu sau fără căciulă, sunt toţi precum mireasa: şi în alb de sus până jos, şi cu vălul până la glezne, tot nu-i mai joacă nimeni cearşaful...

Citit 1678 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.