Victor Ponta era astăzi preşedintele României dacă n-ar fi existat al doilea tur de scrutin. Chiar şi aici, în aşa-zisul „oraşul roşu”, Klaus Iohannis a câştigat alegerile prezidenţiale în cel de-al doilea tur de scrutin, având peste 4.000 de voturi înaintea lui Ponta. Asta în condiţiile în care, în primul tur, „Victor-Viorel” avea un avans de aproape 18.000 de voturi.
Simt nevoia să readuc pe tapet aceste adevăruri în toată această vânzoleală politică legată de alegerea primarilor în două tururi de scrutin. O să-mi spuneţi că nu se compară funcţia de şef al statului cu aceea de primar. E drept, nu se compară, dar, privind lucrurile la scară mică, în „tărişoara” Galaţi primarul e la fel de important ca şeful statului.
Mărturisesc sincer, acum cinci ani, când parlamentarii au decis că ne-ajunge un singur tur să ne alegem primarul, mi s-a părut o decizie controversată. Îmi amintesc schimbul de replici dintre doi parlamentari gălăţeni, rămas consemnat în procesul-verbal al şedinţei în care s-a decis unicul tur pentru primar. Deputatul PNL Victor Paul Dobre: „Să reducem cheltuielile, dacă ăsta e motivul pentru care alegem într-un singur tur, mă poate duce la gândul că data viitoare o să stabiliţi că nici nu mai alegem primarii, ci îi numeşte preşedintele filialei PDL în fiecare judeţ” – „Nu ne da idei!”, i-a replicat din bancă deputatul PDL Mircea Toader. „A mai fost un partid aici, în Parlament, care a crezut că, modificând legile electorale, va supravieţui. Veţi avea aceeaşi soartă!”, a parat Dobre. Iată că astăzi Dobre şi Toader sunt colegi în acelaşi partid, PNL…
Revin la povestea alegerii primarilor într-un singur tur şi constat că, după scrutinul local din vara lui 2012 şi până acum n-a mai cerut nimeni, atât de insistent şi de vocal, revenirea la cele două scrutine. De ce oare?!
La fel de adevărat este că, la Galaţi, turul al doilea n-a schimbat cu nimic situaţia din primul scrutin. Iată şi dovada! În februarie 1992, la primele alegeri locale de după Revoluţie, Eugen Durbacă a câştigat primul tur cu 33,9 la sută şi pe al doilea cu 59,3 procente. În 1996 n-a mai fost nevoie de un al doilea scrutin pentru că Durbacă a luat din prima 54,9 la sută din voturi. În 2000, Dumitru Nicolae şi-a adjudecat Primăria cu 39,8 la sută în primul tur şi cu 62,9 la sută din voturi în al doilea. În 2004, creşterea lui electorală a fost de la 34,4 în primul scrutin la 55, 6 la sută în turul decisiv! Pentru ca în 2008 să devină primarul Galaţiului cu 71,2 procente, însemnând 60.206 voturi… Iar în 2012, la singurul tur de scrutin, Marius Stan a câştigat fotoliul de primar cu 59.614 voturi însemnând 48,7 la sută. O să-mi spuneţi că, matematic, nu-s nici 600 de voturi între primarul Nicolae şi primarul Stan. Dar, la fel de matematic, sunt 22,4 procente! Nu, cu siguranţă că un al doilea tur de scrutin între Marius Stan şi Nicuşor Ciumacenco n-ar fi schimbat cu nimic învingătorul. Dar i-ar fi adus un plus de voturi care i-ar fi dat mai multă reprezentativitate sau legitimare.
Revenind în vremurile noastre, privind la lista candidaţilor înscrişi până acum în cursa pentru Primărie, e greu să spun cine ar trebui şi cine n-ar trebui să fie primar! Nici măcar care ar fi cea mai bună opţiune. Şi mă întreb sincer, oare câte tururi ne-ar trebui ca să alegem primarul de care Galaţiul are nevoie?
