La noi nu se poate să ai succes în alegeri, dacă nu eşti măcar din când în când incompatibil cu ceva! Fără aura martiriului pe care ţi-o poate da o anchetă, fără prestigiul pe care ţi-l conferă ANI sau DNA, nu eşti om, bre! Abia ca acuzat intri naibii în breasla păţiţilor (era să spun a lui Stan Păţitu´, dar nu mă refer numai la primarul gălăţean ajuns acum la vremea obşteştii incompatibilităţii). Devii mai copt, mai educat, mai experimentat. Dacă scapi neanchetat lung, pentru că eşti nevinovat sau doar ai „colaborat” cu organele, lumea te priveşte aproape ca pe un sfânt. Şi chiar de eşti acuzat de ceva mai grav, electorul tot se gândeşte că poate-i o înscenare mârşavă, o mistificare, vreun fals, vreo plastografie, ceva. Foarte mulţi aleşi ori demnitari merită trimişi la ocnă cu ochii închişi, numai dacă-i întrebi de unde-au avut milioanele pentru campania lor electorală sau cum le-au pus înapoi; sau poţi să-i legi numai dacă treci pe lângă vilele lor şi se vede de la o poştă că nu pot încăpea în salariu. Chiar de electorul este convins că acuzatu-i pe bune vinovat, tot i se face milă de el. Ce, haiducii nu ajungeau populari la noi?
Cum nu pot să spun că mă pricep la politică, tot nu pot să nu mă gândesc la faptul că şi primarul de Galaţi este găsit incompatibil, nu în timpul sau după momentul incompatibilităţii, ci taman când să se înscrie în campania electorală. Desigur, un astfel de dosar este din timp instrumentat, cum se zice (şi, pe lângă „instrumentişti” or fi şi destui „dirijori”, chiar mai mulţi şi în acelaşi timp pe acelaşi biet „taraf”). Adică, durează să construieşti dosarul, aşa că s-ar putea ca „numai câteodată şi din întâmplare” acesta să fie deschis taman când TREBUIE. Dar dacă dosarul putea fi deschis mai devreme, dar nu era ÎNCĂ vremea lui? Zic şi eu… Un fost primar mi se lăuda (neoficial!) că are dosare grele pentru predecesor, stivuite: îl va înfunda pe ăla, dar nu-mi declara ÎNCĂ nimic. Amândoi sunt amintire - dosarul… care dosar? Suspectul nu mai candidase, deci nu fusese cazul! Candidează? ”Atunci… „Pac la „Răcnetu´”!”
Şi tot aşa, pot să-mi imaginez normale şi asfaltările (vremea permite) din oraş, iar mega-lucrarea care ne va oferi, în sfârşit, o intrare super-frumoasă în urbe, în locul celei comunale, dinspre Gara CFR, n-ar avea vreo legătură cu alegerile. La fel, locuinţe sociale, trotuare şi alte îmbunătăţiri aşteptate (poate şi apă caldă), vor avea, întâmplător, deznodământ fericit cam tot la vremea alegerii bobului de piper de cel de neghină… Nooo, probabil că, durând foarte mult hârţogăria de pe la noi, chiar sunt nişte potriveli pur şi simplu. Deşi, pentru resurse manageriale obişnuite şi o echipă în parte nărăvită la lene şi şpăgi, ar fi mai simplu, decât să ofere ceva tot mandatul şi să se oprească în ultimele zile, mai bine să nu dea mai nimic decât la urmă: „Urma scapă turma!”
Graba nu-i bună, însă: s-ar putea să constatăm că şi binecuvântata construcţie de blocuri sociale va duce şi la ghetoizare, cu un nou pol al violenţei şi mizeriei, după ce toată sărăcia socială a fost decenii la rând împrăştiată, ca sarea peste gheaţă, prin case de patrimoniu, pe care de altfel salutara milă administrativă le-a transformat în ruine distruse de locatari! Dar acela nu a fost caz de incompatibilitate, putea fi încadrată la prostie. Şi asta nu se pedepseşte.
